Revista Arteens

Nr 5(Cover)

2008-06-11T08:38:00.000-07:00

Scuzele de rigoare

2008-06-11T08:35:00.002-07:00

Ne cerem scuze, dar in aceasta luna potretul de la Art Yourself nu va fi prezentat deoarce am fost ocupati cu scoala si caldura de afara ne-a doborat pe toti. De asemenea ne cerem scuze ca nu am postat nimic la scriitorul clandestin, dar am avut probleme cu yahoo-ul. Cei care au trimis articole sau poze va rugam frumos sa le mai trimiteti inca o data la aceeasi adresa.
Ne-auzim numarul viitor, folks! :)

~Arteens

Art yourself!!

2008-06-11T08:35:00.001-07:00

Trimite o poza (portret preferabil) cu tine la unul dintre mail-urile redactiei noastre. Ideal ar fi sa incluzi si cateva detalii pe scurt despre tine (ce-ti place, ce asculti, ce te face in general sa ticai, ceva specific tie), poate or sa fie si ele incorporate cumva in desen.

redactie.arteens@gmail.com

redactie.arteens@yahoo.com

In urma unei selectii, in fiecare luna vom avea un portret realizat de catre Punkass.
Cine stie? Poate maine tu vei aparea in revista noastra.
Don't be shy, poza initiala nu apare daca tu nu vrei. :)

~Arteens

Wallpaper Arteens

2008-06-11T08:34:00.001-07:00

Se cauta scriitor clandestin!

2008-06-11T08:34:00.000-07:00

Se caută scriitor clandestin pentru următorul număr. Scriitor clandestin înseamnă că nu ai nevoie de un pseudonim, nu ţi se va afişa numele dacă nu vrei şi vei putea să îţi publici un articol într-un din numerele noastre.

Pentru a fi un scriitor clandestin trebuie doar să îţi trimti lucrarea alături de o poză (care să fie separată nu inclusă în articol care crezi tu că se potriveşte articolului) la una din adresele de mail:

redactie.arteens@gmail.com

redactie.arteens@yahoo.com

Mulţumim anticipat că ţi-ai bătut capu’ pentru noi!

What am I?

2008-06-11T08:18:00.000-07:00

Cand am vazut filmuletul prima data am inceput sa rad isteric.
Saptamana urmatoare i-am inebunit pe toti cu "What am I?"

Poate sa iti placa sau nu. Enjoy !

Gala C.A.R.E.(promovarea revistei)

2008-06-11T03:10:00.000-07:00

Daca ti-a pasat vreodata, o sa stii ce inseamna. Daca esti din Cosbuc si iti pasa,cu atat mai bine. Inseamna ca stii fr bine despre ce este vorba.
Ce-i cu post-ul asta?
Eh pei noi...la aceasta gala ne-am promovat revista in vazul lumii. Am lipit stickere pe oameni(sorry people), am ascultat muzica buna, am mancat napolitane, am castigat premii, am varsat noodles:-" si ne-am intalnit cu oameni noi.
Multumim doamnei Roxana Marin pentru ca ne-a ajutat. Here's the link of Care Center
Don't forget to care!
And now, some pictures from the event and the links to the bands: http://www.myspace.com/hushmyspace
http://www.myspace.com/phenomenon

.

Anathema 2 in 1(pictures)

2008-06-11T03:01:00.000-07:00

Anathema 2 in 1

2008-06-11T02:56:00.000-07:00

THE POT:

„Speechless... a fost... wow...” Statusul meu când am ajuns acasă la 1. Şi chiar asta simţeam :D

Ziua de 24 Mai 2008. Fast forward: sculat la ora 8, vorbit pe mess, învăţat un pic la chimie – teză marţi YUK – mâncat şi plecat la Irina. Ajuns cu maşina în faţa sălii Grigore Preoteasa, plouat cu găleata. Mulţime de rockeri. :excited: :D arătat bielete, pus brăţara galbenă, intrat, fugit cât mai aproape de scenă, ajuns la al 3-lea rând, aşteptând până pe la 20.10.

Acum, normal play: în următoarea secundă vedeai un tip cu păr creţ venind pe scenă. Vincent Cavanaugh, solistul principal şi chitarist. Apoi, David Wesling, invitatul special de la violoncel, şi într-un final, perfectionistul Daniel Cavanaugh, chitară şi voce.

Vincent era foarte zâmbitor şi funny, insă pe melodia One Last Goodbye părea că mai avea un pic şi plângea. That was so touching, la fel ca şi ultima melodie „Angels Walk Among Us” , una nouă ce o să fie pe următorul lor album.

David nu a vorbit foarte mult, însă violoncelul a sunat incredibil de bine.

Daniel era cel mai strict dintre toţi. Nu i-a plăcut fumul, care o dată a fost dat în exces, încât până şi publicul putea să-l simtă, iar unele manifestări ale publicului au fost atât de grosonale, încât Daniel i-a menţionat: „Acesta nu este un concert rock. Vă rog să vă purtaţi civilizat şi să simţiţi muzica”. Pentru că într-adevăr, cei de la Anathema simţeau muzica.

Primul lor cântec a fost Fragile Dreams, de la care presimţeam că acest concert avea să fie genial (şi cârcelul de la piciorul stâng îmi zicea la fel...). Melodiile au fost, deşi Destiny Is Dead era pe undeva pe aici ( :-S ), Fragile Dreams, Pressure, Leave No Trace, Angelica, Forgotten Hopes, Shroud Of False, Lost Control, Destiny, Inner Silence, One Last Goodbye, Hope, Temporary Peace, Flying. Are You There? şi o melodie de la Fleetwood Mac au fost cântate impresionant doar de Daniel, iar encore-ul a fost Angels Walk Amongs Us. În plus, au mai fost vreo 3 melodii care nu le aparţineau, but they sang them anyway :P

Dupa ce s-a terminat şi am fost şi noi să luăm o bere că muream din cauza căldurii, ne-am întors cu posterele să luăm autograf. Desigur că a ajuns juma de bere pe mine, ÎNSĂ am făcut poze şi cu Vincent, şi cu David, fiecare din ei fiind foarte prietenoşi şi răspunzând la întrebări, râzând şi încercând să facă poze cu toată lumea 

Ce cronică de ziar am mai scris şi eu... People, concertul a fost super! It kicked ass! Felul în care Vincet cânta, simţea muzică. Ascultai versurile, care sunt absolut geniale, şi îl vedeai cu ochii între-deschişi zicând „Pathetic”, apoi cu vocea cristalină „oblivion”. Fiecare melodie de la Anathema– progressive rock mă refer acum – are ceva aparte, vorbeşte despre viaţă, dragoste eternă, disperare, durere, zvârcolire sufletească, iar toţi trei au reuşit de minune să redea acele sentimente. Ei au simţit muzica, ne-au transmis-o, durerea care vorbea prin ei, instrumentaţia, vocea, violoncelul, versurile, toate mă hipnotizau. Ca şi cum opreau timpul în loc şi uitam să mai şi respiri. Când Daniel a interpretat „Are You There?”, cânta la chitară de parcă nimeni nu ar mai fi fost în sală decât el şi muzică. Păcat însă că unele persoane nu au înţeles asta şi s-au grăbit să râdă... Mă bucur enorm că sunt persoane care ştiu să interpreteze muzică. Nu sunt numai eu aia nebună care dă din cap pe o melodie favorită atunci când nu ar trebui hehe :P

Una peste alta, concertul a fost superb, magnific, out of this world, cântecele foarte bine interpretate, membrii prietenoşi cu toată lumea, însă de un singur lucru îmi pare rău: că nu au cântat Regret. Insă poate că a fost mai bine, că partea cu „Visions of love and hate / A collage behing my eyes / Remnants of dying laughter / Echoes of silent cries.” mai e cum mai e, însă versul „But i never learned to live without regret” m-ar fi lăsat mască...

THE SCIENTIST:

Totul s-a hotarat cu cateva luni in urma cand ThePot mi-a dat semnalul: “Anathema vin in Romania dinnow”.Toate bune si frumoase, n-aveam bani de bilet asa ca d-soara ThePot mi-a luat biletu’. Thanks Pot. Pentru totdeauna:X

Ne intalnim la ora sase. Incantate, stresate, entuziasmate. Ajungem al locul fapteiJ, se studiaza atent oamenii(adica hm stiti voi) si ne decidem sa intram. Ne imbulzim repede ca sa ajungem cat mai aproape de scena. Yeeey! O ora am stat tepene, discutand tot felul de prostii. Timpu’ trecea atata de greu!!!!!!! Langa noi, cativa tipi discutau despre “clitoris”. In fata un grup de fete radeau de o alta fata din fata. Great!!! Happy happy joy joy! Lumea nerabdatoare se imbulzea si mai tare in noi. Transpiratie maxima si totusi show-ul nu a incepuse. Stateam nerabdatoare cu sufletul la gura. Pe fundal se auzea niste muzica houseK(ciudat stiu)…ma uitam in stanga in dreapta nimic..ma uitam nerebdatoare la ceas, o sacaiam pe Pot si tot asa.

Heh momentul adevarul a inceput la 8:02. Atunci s-a dezlantuit paradisul, perfectiunea,orice nume i-ai da tot nu s-ar potrivi. Inainte de a incepe sa cante, oamenii discutau aprins. Anathema doom sau nu? Ei bine cam toti din jurul meu spuneau ca e doom. Ciudat, eu nu am auzit nimic doom in seara asta ci pur talent. Ciudat oameni buni! Anathema au avut 2 albume doom ce-i drept, dar totusi si-au schimbat stilul. Toti erau entuziasmati si extaziati. In atmosfera aerul agitat punea mana pe CCS. Ca deobicei, Daniel Cavanagh era extreme de calm. El si-a facut aparitia primul pe scena. Apoi, l-au urmat fratele sau, Vincent si David Wesling. Toti ascultatorii trupei Anathema se pare ca se asteptau la ceva foarte hard, dar dupa cum a spus si Daniel: “Oameni buni, dupa cum vedeti acesta nu este un concert rock, este un show asa ca bucaurati-va de el”. Adevarat a fost. Poate cei care indrageau Anathema in perioada doom au fost foarte dezamagiti, dar eu una, stiu ca nu am fost. Cred ca nu am simtit artistii atat de aproape la niciun concert. Totusi, fratele sau, Vincet, a mentionat ca lui i-a placut “all the excitement”. Adevarat, pe la sfertul concertului, oamenii si-au intrat in ritm si au creat o atmosfera deosebita alaturi de membrii trupei Anathema. “yuhuuu” pe ici pe colo strigate de catre un nene ca deh e Romania, cateva strigate gen “danny boy” si un fum care a fost lasat prea mult. Cam asta a fost si motivul pentru care Daniel nu a participat la momentul in care s-au dat autografe. Tot ce pot sa va spun ca fost mult prea genial concertul, poate cel mai bun concert sustinut de pana acuma de catre cei 3. Artistii s-au pierdut in melodiile lor, atragandu-i pe ascultatori cat mai aproape de ei, facandu-ne pe toti sa cantam “Flying” si sa pasim in alta lume, sa simtim cu adevarat muzica. Spre bucuria mea , piesele “Are you there” si “Flying” ambele de pe albumul A Natural Disaster au fost cantate. Yeeeeeey!!! Totusi oricat as incerca sa reproduc atmosfera, niciodata nu am sa reusesc. Nu stiu cat de mult vor vorbi pozele de la sine , dar pot sa va spun ca a fost o seara pe cinste. Dupa ce concertul a luat sfarsit, ne-am indreptat spre cealalta sala ca sa savuram o gura de bere si sa cumparam un poster cu Anathema. Apoi ne-am indreptat inapoi spre sala ca sa putem lua autografe si sa stam de vorba cu componentii trupei Anathema. Dupa cum am mentionat mai devreme Daniel nu a luat parte, asa ca am vorbit decat cu doi dintre ei. Amandoi au fost foarte prietenosi si foarte bucurosi sa stea de vorba cu noi. Vincent ne-a marturisit ca din toate tarile pe care le-a vizitat a admirat Romania pentru ca oamenii de aici invata engleza , citez:”to get out of this shit”. Se pare ca le-a placut publicul aici din moment ce au promis ca o sa vina si de la anu’. David Wesling ne-a impartasit un mic secret legat de violoncele: “The most important thing about the cellos is scale.” So keep that in mind ladies and gents. Hah si desigur ca i-am dat lui Smith sa ii dea o scrisoare lui Daniel de la mine.:D Desigur ca a fost absolut inevitabil si am varsat o bere pe mine si pe Pot si pe inca o persoana. Inevitabil. Desigur, doar sunt the lil Scientist.:D Acum stau in fata computerului, mor de somn, maine meditatii si desigur ca o inebunesc pe ThePot sa imi dea pozele. Daca ati fost la concert stiti despre ce vorbesc. Pana atunci…sa traim pana la anu’ si sa ii asteptam dinnow pe cei de la Anathema cu sufletul la gura.

Cheers!

Graff

2008-06-11T02:51:00.000-07:00

Mare parte din timpul nostru e mâncat de şcoală, somn şi calculator, aşa-i? Sadly, my friends, aşa-i. Iată însă că unul din scriitori Arteens, Radu, mai are şi câteva pasiuni on the side: graffiti-ul, blues-ul şi cântatul la muzicuţa. Câteva exemple:

Pletozen Story

2008-06-11T02:49:00.000-07:00

Cel mai probabil sunt foarte enervanta pentru prieteni sa vreau sa merg in locuri unde sunt pletosi sau sa-mi impartasesc entuziasmul cu ei, nu neaparat idolatrizandu-i pe cei in cauza, ci admirandu-le frumusetea. Yeap, asta e tot ce vreau: sa-mi limpezesc ochii.

Nu sunt o obsedata de care ar trebui sa le fie frica, sunt total inofensiva, daca ma holbez la vreo bunaciune pletoasa, sau, mai cu stil, sa ma prefac ca ma uit la ceva din apropierea lui si apoi putin la el, dar, in cazul cel mai rau, sa nu-mi pot lua privirea de la el, ei bine, nu inseamna ca o sa-l urmaresc si violez la coltul unui bloc.

Dar sa detaliez totul: nu-mi amintesc clar cum a inceput, dar dupa ce mi s-a pus pata pe intruchiparea rockerului pletos perfect, nu am putut da inapoi de la aceasta conceptie a frumusetii masculine.

Ei bine, unele tipe se bucura ca le suna prietenul ca le e dor de ele, insa eu ma bucur ca vad un pletos pe strada. Iar daca e o zona tipica pentru ei, ii numar chiar. Daca am vazut lucruri sau persoane dezgustatoare pe strada, leacul e o doza de bunaciune pletoasa.

In plus, la un moment dat mi-a venit idea sa incerc sa organizez o zi nationala a pletosilor! Ar fi interzis sa se tunda in ziua aceea si cea mai tare chestie, un concert unde vor putea bea cat ii tine, dar mai am nevoie de alte idei marfa.

Intr-un fel ma sperie pasiune aceasta, caci am vazut o imagine cu un pletos stand ca un toreador, iar eu sunt impotriva acestei traditii de a omora tauri pentru distractie, insa vazandu-l pe tip, am downloadat imediat imaginea. Uf, poate din cauza ca e si barbos...

Pana la urma, nebuna nu sunt, asta este doar o pasiune, asa cum alte tipe viseaza la actori sau cantareti, eu mi-am indreptat atentia asupra altei categori, tot, ca si ele, conform principiului din subconstient de a-ti placea de cineva de neatins. Doar ca pletosii sunt mai aproape decat actorii hollywoodeni, dar asta nu-i face mai vulnerabili oricum.

Si, ce naiba, caut doar frumusetea, desi, intr-adevar este superficiala, caci oamenii sunt interpretati dupa aparente, cei frumosi atat de puri si buni, cei mai nenorocosi rai, haini... insa nu pot spune ca discriminez, caci toti avem ambele extreme in noi, asadar nu vreau nimic mai mult de la oricine decat un chip zambitor.

Oamenii aproape ca niste animale

2008-06-11T02:47:00.000-07:00

Specimene aparţinând rasei umane sunt peste tot în jurul meu şi în fiecare zi mi se confirmă ceea ce este evident pentru oricine observă cel puţin 10 secunde comportamentul uman. Oamenii sunt cel mai rău lucru care s-a întâmplat acestei planete şi, oricărei plantă, vieţuitoare sau moleculă ce au existat, există şi va exista aici.

Pentru un scurt timp poate oamenii au trăit în strânsă legătură cu natura dar nu a durat deloc mult până cand au început să descopere că există şi să încerce să controleze lumea. În momentul în care au început să se diferenţieze de animale şi au început să raţioneze, au început să se îndepărteze de destinul nobil care îl putea avea rasa umană. În acel moment omul s-a transformat într-o fiinţă care putea învăţa foarte multe despre moralitate de la trilobiţi. Toate atrocităţile umane au fost amplificate în momentul în care religia a devenit un motiv pentru a ucide. Dacă ar fi existat până în acel moment, conştiinţa umană ar fi putut dormi liniştită ştiind că a comis acele fapte în numele puterii supreme ce a ordonat să fie comise. Religa a devenit cea mai simplă scuză pentru luarea unei vieţi. Chiar şi aşa dacă nu ar fi existat religia, oamenii nu ar fi ezitat să facă ce ştiau cel mai bine. Se poate spune că au existat şi poate încă există exemple de oameni curajoşi care puşi faţă în faţă cu anumite situaţii s-au comportat în mod lăudabil fără a se gândi la sine. Aceştia însă ori nu ştiau pentru ce luptă cu adevărat ori chiar aveau pentru cine să lupte, ceea ce a fost şi este foarte rar. Oamenii au luptat tot timpul pentru dragostea lor cea mai mare, persoana care o vedeau în oglindă. În numele propriei persone s-au comis cele mai dezgustătoare şi înjositoare fapte de care nici cea mai fioroasă fiară nu ar fi în stare. Omul simte în sinea sa o dorinţă arzătoare de răni fiinte mai slabe decât el. S-au comis atrocităţi împotriva oricărei şi fiecărei fiinte. Dacă nu le răneşte atunci caută modalităţi de a le controla de a-şi bate joc de ele şi de a le face să se rănească singure. Nimic ce omul a creat ce a fost frumos din orice punct de vedere nu prezintă o scuză pentru existenţa rasei umane. Nici o persoană care a ajuns într-o poziţie din care ar fi putut să ajute cu adevărat pe cei mai slabi a căutat doar să îi transforme în sclavi şi să îi stoarcă de umanitate. Suntem singurele fiinte care rănesc din placere, care omoară pentru distracţie, care se “apăra” fără a fi ameninţate, care atacă fără un scop anume, care vor mai mult fără a avea nevoie. Oamenii nu rănesc doar alţi oameni evident, este mai uşor să rănească animalele, uneori este şi mai distractiv pentru unii. Dacă ţi se par dezgustătoare insectele de exemplu ar trebui să observi ce face un om când este singur. Nu te vei mai uita la un căcat la fel niciodată. Bani, sex, putere şi droguri, acestea sunt lucrurile pentru care oamenii se înjosesc. Aceste lucruri fiind omniprezente exemplele de scârbe umane sunt la fel de comune. Singurul motiv însă din care cineva ucide este faptul că ştie că este o risipă de celule care consuma aer în fiecare zi fără un motiv pentru care trăieşte. Oamenii sunt cei mai eficienţi paraziţi care nu au nici cea mai mică simpatie pentru semenii lor. De la atom la câini nu a există vreo fiinţă cu mai puţine motive de existenţa pe această planetă. Nu există nimic prea nesimţit, prea urât, prea scârbos, prea hidos sau oribil ce oamenii nu au făcut şi fac în continuare fără pic de “umanitate”, adică plini de umanitate pentru că dacă îl face pe un om om, îi spui că un gunoi şi o infecţie sunt capabile de fapte mai măreţe decât el.

Îmi este scarba să mă uit la cea mai mare parte a umanităţii şi să văd ce unii consideră că ne deosebesc de maimuţe. În momentele în care scursură rasei umane este cea mai evidenaa mulţumesc singurei descoperiri umane folositoare, ignoranţa.

Surreal

2008-06-11T02:44:00.001-07:00

Eu am o fire destul de explozivă. Sunt persoană aia colerica de la tine din clasă/casă/masă care când dispreţuieşte umanitatea, când e hiperactivă şi-şi adoră viaţa. Păcat că în ultimul timp se disperetuieste în mod special pe ea. But enough about me, let’s talk about me! Heh. Ideea e că.. atunci când scriu ceva public îmi expun partea mai vioaie şi o păstrez la naftalină pe cea deprimată, într-un caieţel în care scriu odată la 5-6 luni. Aşa rar pentru că fiecare însemnare să fie complet paralelă cu cea de dinainte, mai interesant aşa. Chestia este, că articolul de luna asta o să conste într-una din însemnările mele, puţin adaptată, tocmai pentru că for once, s-au inversat rolurile:

“Azi am o zi sureala. J Superb de sureala şi de ireală pe care mâine e posibil să o reneg. E o zi însoţită de epifaniile şi revelaţiile silvane de rigoare şi culmea e că, nu fac nimic deosebit, ci fac curat. O să aibe sens puţin mai târziu.

Am dormit bine azi(până la 2 pm, recunosc), am mâncat bine şi am vorbit cu Sorin( fratele-n.r.). Tot bine. Acum sunt singură fac curat prin casă. Mă simt aşa de bine. Atât de bine azi, că am avut rarul impuls să iau caietul ăsta în braţe iarăşi.

E Ziua Educaţiei, 5 iunie, aşadar e zi liberă. Parcă e şi Ziua Mediului, nu? It would explain the sudden extreme cleanliness outburst. Am tălpile transpirate în papucii mei de casă şi pantalonii scurţi de blugi nu mă stânjenesc. Am părul prins într-un coc vraişte şi sunt fără de tuş negru, făcută pisicuţă. Cu toate astea, mă simt mai pisicuţă decât m-am simţit în multă, multă vreme. Efectiv nu ştiu ce e cu mine azi. Visez la palate din India şi ciuperci şi curry, la mersul fără complexe pe stradă în fustă, la înregistrarea unor melodii cu climax de aplauze şi Cuba Libre, la un poster de mărimea unui bloc American cu o ilustraţie haioasă pe el, o ilustraţie de-a mea. Azi mai visez la o repriză de dans spasmatic de la atâta muzică în vene şi la plastiline pictate cu sclipici şi aţe. Simt miros de socată şi n-am mai mirosit niciodată ceva mai dulce.
Bănuiesc că.. Pardon, ŞTIU sigur că toată lumea are cel puţin o zi printre miile de zile mizerabile şi prăfuite când îi vine să cadă în genunchi şi să plângă de fericire că există. Că are şansa asta abstractă să evolueze. Că are atâtea poteci în faţa ei sau a lui, ba pavate cu marmură, ba crăpate de la soare şi făcute din lut, indiferent. E o chestie care o poţi descrie numai sub formă de film, dacă se poate, camera să plutească lin printre sinapsele tale şi-ale mele. Deşi, tre’ să recunosc, câteva pelicule m-au făcut să-mi dau palme şi să ţip la lume pe stradă că sunt frumoşi. Nu vezi? Când eşti fericit oamenii trişti te iau drept nebun. Asta explică destule, come to think of it. Oh, Gandhi, you old nut!

Hai că deja încep să sun ca o hipioată întârziată sau un desen animat răsuflat. Hei, poate sunt! Păcat că doar o zi din o mie. Să continui cu surealismul totuşi J : nu cred că o să-mi mai tai părul vreodată, îmi place prea mult cum se simte când mă gâdilă pe spate; aseară am visat că eram în curtea liceului, doar într-o pereche de şosete şi un lănţişor de la un prieten. Văzându-mă la modul cel mai nud, am început să zburd şi să fug bucuroasă pe acolo, realizând ce trebuia să fac asta demult. OK, recunosc, apoi am început să visez că depăşisem deadline-ul la un proiect şi îmi rodeam intens unghiile, dar totuşi, the iniţial insanity counted.

În zile ca asta, feel good days, nu pot să mă pricep pe mine, nici în trecut, nici în viitor, decât în present. Sensul vieţii mele e să-mi ordonez cărţile citite separate de cele necitite acum. În schimb, îi pricep pe ceilalţi azi. Astăzi pot să le iert toate stangaciile din trecut şi le pot înţelege zâmbetele. Tabieturile şi ciudăţeniile lor îmi devin subiecte de doctorat, dacă în alte zile prefer să dau cu ‘greşit!’-uri, ‘ce pana mea, frate’-urî şi topoare de genul ăsta, azi nu. O zi din o mie îmi piere angoasa şi dezamăgirea, pentru că acum, experimentez cliseica primă zi din restul vieţii mele.

Mary Jane, eat your bloody heart out, ţi-am găsit substituent în Ziua Educaţiei, of all days. Vine vara domne, asta e rezumatul. Serotonină, serotonină, come to mamaaa! Hehe.“

Love

2008-06-11T02:39:00.000-07:00

De multe ori crezi ca stii cum este tipul de care te indragostesti,dar adevarul e ca nu ai cum sa il cunosti sau sa il “ghicesti” cum zic unele fete,asa de repede.

De aceea m-am gandit ca luna asta ,articolul meu sa va prezinte tipurile de baieti de care te poti indragosti…si cateva tips-uri …

You know how you sometimes feel the urge to kiss someone you never met? That’s The Crush.

Te poti indragosti de un tip pe care il vezi des dar in timp poti realiza ca nu este deloc cum il credeai tu. Dragostea cu un tip ca asta este doar la inceput si e acea dragoste cu fluturi si vise…dar este ca un basm…adica ireala.

Deci nu te implica pana nu esti absolut sigura ca este potrivit pentru tine.

Best friends : cand esti best friends cu un baiat de multe ori poate evolua intr-o relatie de lunga durata si foarte stabila. Asta pentru ca va cunoasteti foarte bine.

Dupa parerea mea e cea mai buna relatie, relatia care incepe prin a fi prieten cu celalalt. Cu alte cuvinte, nu cred in prietenia dintre un baiat si o fata. J

The jerk :

el este tipul acela care ii considera pe toti loseri, spune ca te suna, dar nu o face … are si parti bune : te face sa razi, iti face complimente si fiindca nu se lasa dominat prea usor, te atrage.

Dar nu ai cum sa ai relatie mai lunga cu un astfel de baiat… so if you only want to have fun …go for him …

The long-distance relationship

Sa ai un iubit la distanta este un bun exercitiu de independenta, de fidelitate si de gelozie. Daca sunteti soulmates, se va gasi o solutie in final pentru a fi mai aproape.

Daca nu, neeeext :D

Tipul timid

El poate fi oricare din cei de mai sus , dar de multe ori se dovedeste a fi cel mai indraznet …dupa ce se obisnuieste cu tine aka se indragosteste de tine. :P …

Desi nu se expune si nu se lauda, tipul timid poate fi si increzut…dar de multe ori are si de ce deoarece este si destept spre deosebire de smecherasii care se dau mari cu ce nu au.

Deci daca dai de un tip timid si cute my advice e sa look beyond the covers and you may find a great love story. J

Va urez o vacanta placuta ;)) … si aveti grija cu cine va cuplati vara asta

Xoxo,

TheHeart

Nostalgie

2008-06-11T02:37:00.001-07:00

Copilăria…Mi-am adus aminte de acele vremuri cand grija nu era pe primul plan, cand nu ştiam ce înseamnă suferinţa, cand credeam că voi fi mereu mică, în lumea mea, a păpuşilor, a cărţilor de colorat, a basmelor şi a cântecelor de adormit copii, că voi trăi mulţi, mulţi ani. Dar iată că m-am înşelat, timpul a trecut, a zburat aşa de repede şi parcă regret că nu mai sunt fetiţa aceea mică şi naivă ce se ascundea după fusta mamei atunci când îi era frică.

Multe momente frumoase mi-au rămas în minte şi îmi doresc să le mai repet şi să dau timpul înapoi, să aştept cu nerăbdare începutul desenelor animate de pe Cartoon Network , să o rog pe bunica sa-mi mai pună “Albă ca zăpada şi cei 7 pitici” pe video, că, deeh…, aşa era atunci, “pe vremea noastră”, să fiu înconjurată de dragoste şi să sparg bibelourile bunicii mele, să o pun pe mama să-mi împletească părul, să plâng atunci când nu primeam ceea ce doream, să fiu răsfăţată, că în fond asta era pe primul plan.

Când am păşit pentru prima oară pe iarbă… ce caraghioasă am fost… mi-a fost frică… Eram la munte, la bunici şi stăteam pentru prima dată pe iarbă…nu ştiam ce sunt firele alea verzi ce mi se încolăceau în jurul degetelor de la picioare…mai aveam putin şî plângeam de frică…Dar a trecut şi păşesc cu încredere acum, păşesc spre viitor, dar se pare că prea repede. Parcă ieri începusem clasa I: mama îmi călcase uniforma, îmi pregătisem cu atenţie ghiozdănelul şi îmi făcusem pantofii şi pornisem spre un nou început, ce avea să-mi aducă şi “eşece”, dar de cele mai multe ori “succesuri”. Înaintam cu timiditate printre rândurile de copii, curioasă să aflu cine va fi prima mea învăţătoare, dacă va fi o doamnă în vârstă, cu o înfăţişare înspăimântătoare, cu nasul cârn şi un neg dezgustător în vârful nasului sau poate o doamnă în floarea vârstei, cam pe la 30 de ani. Se pare că aşteptările mele nu s-au adeverit, pentru că nu era nici bătrână rău de tot, nici urâtă şi nici tânără. Eram cam dezamăgită, căci învăţătoarea se aştepta să ştim să citim chiar de la acea vârstă şi… mulţi ştiau. Mă simţeam prost într-adevăr, chiar dacă eram mică, dar ştiam să apreciez ce e bine şi ce e rău, eram mai matură decăt ceilalţi.

Ce-mi mai plăcea atunci? Hmmm… Ah…da…sigur… Eram copilul cel mai răsfăţat, chiar dacă eram mai mare decât fratimiu. Pot spune că am fost un copil gelos, nu-mi plăcea când nu mi se acorda atenţie, când părinţii mei mă lăsau la o parte pentru fratimiu. Cu timpul am încercat să mai las de la mine şi să fiu mai darnică, să scap de acel defect şi să mă înţeleg bine cu el…Sunt mândră că am un frate, sunt mândră că am pe cineva cu care pot cânta la chitară, cu care să pot glumi, să mă plimb cu bicicleta şi poate să ne mai şi bătem un pic, să ne tragem de păr, că aşa se întâmplă între fraţi.

Acum că am crescut şi privesc cu nerăbdare vechile fotografii alb-negru cu mine alături de părinţii mei, încerc să mă abţin să nu plâng, dar…o lacrimă îmi străbate obrazul, o şterg şi continui…Ce bine era când eram copil! Ce plăcut era când simţeam dragostea părinţilor! Şi ce al naibii de bine mă simţeam când făceam năzbâtii! Nu vă grăbiţi să creşteţi, căci aveţi multe de pierdut! Şi visaţi cu ochii deschişi, căci nu faceţi rău nimănui!

“Copilărie” plăcută oamenilor mari…

Boredom go away!

2008-06-11T02:28:00.000-07:00

~The Pot

Am ascultat, mi-a plăcut

Haggard. Ştiu, ştiu, au venit în Bucureşti, chiar au cântat de două ori, însă acum mă enervez că nu am fost şi eu… Trupă symphonic folk medieval metal ceva în genul *giggle*

Am vizionat, mi-a plăcut

Nu sunt cu filmele, so n-am mai văzut niciunul în ultima perioadă.

Am citit, ne-am delectat

Oh, yeah :D „The Strange Case Of Dr. Jekyll and Mr. Hyde” de Robert Louis Stevenson. Genial! Cu siguranţă aţi auzit de carte, şi ştiţi subiectul, însă CHIAR vă recomand să citiţi cartea. Pure gothic literature *love*

Hrana pentru mouse

Vând un pont. http://srv.diacritice.com/ cu asta schimbăm noi diacriticele pe blog.

~SnoWhite:

Am ascultat, mi-a plăcut:

Babyshambles – Carry on up the morning

Am vizionat, m-a impresionat:

Untraceable

Am citit, m-am delectate:

Crăciunul lui Poirot – Agatha Christie

Hrană pentru mouse:

www.idiomag.com

~TheScientist:

Ascultat:
Coldplay - Viiva la Vida and Death to all his friends-Dragi fani Coldplay, trupa s-a reintors cu un nou album absolut genial. V-am recomandat albumul. Este genial. Lost? Va va crea dependenta cu siguranta.

Vizionat:
Sex and the City - Yes, that's right. The movie. Este absolut genial. L-am vazut ieri. Am ras cu lacrimi.

Citit:
Micul Vampir - heh, o carte unica, o mica serie care va va distra. V-o recomand cu caldura

Internet:
www.ebijou.ro - fashion up yourself:))(only girls, azi ma simt feminista)

~Punkass

Am ascultat ,mi-a placut :

Jack Conte- Yeah, Yeah, Yeah

Artist nou, cu un sound cu totul altfel. Asta e una din melodiile lui mai comerciale, daca pot sa zic asa, desi nu cred ca prea pot, all his stuff rocks my socks. Check’it!

www.myspace.com/jackconte

Am vizionat , m-a impresionat :

The Tracey Fragments- Film cu Ellen Page(Juno) in rolul principal, motiv pentru care l-am si luat sa-l vizionez. Realizarea e captivanta, obositoare si apoi iar incredibil de captivanta. Filmarea nu a durat mai mult de 14 zile, dar editarea ‘fragmentelor’ mintii lui Tracey a durat considerabil mai mult J It’s quite a ride, visually, conceptually. You’ll see.

Am citit, m-am delectat :

Am citit si m-am delectate cu mai mutle chestii this month, dar ce mi-a ramas cel mai viu in minte is this:

“Dude, where’s my country?”- Michael Moore// adevarul despre 9/11.

And this: http://www.asofterworld.com/stories.html ~ Short stories that will leave you dumbstruck by their sheer weirdness. De regula citesc si ascult lucruri cat mai dubioase. Trust my gut. :P

Hrana pt mouse :

http://www.violentacres.com/ ~ Angry chick from the U.S., that knows what she’s talking about. If only we were all as angry as her, things would start changing, fast.

Nr.4(mai)

2008-05-19T01:19:00.001-07:00

Articol special

2008-05-19T01:07:00.000-07:00

Dorim sa va anuntam ca urmatorul numar va veti bucura de un articol special. TheScientist & ThePot vor face un reportaj special despre Anathema. Poze in exclusivitate de la concert.
See ya next month!

~Arteens

Art yourself!

2008-05-19T01:02:00.001-07:00

redactie.arteens@gmail.com

redactie.arteens@yahoo.com

In urma unei selectii, in fiecare luna vom avea un portret realizat de catre PunKaSS.
Cine stie? Poate maine tu vei aparea in revista noastra. :)
Te asteptam!

Anunt: se cauta scriitor clandestin!

2008-05-19T01:01:00.001-07:00

redactie.arteens@gmail.com

redactie.arteens@yahoo.com

Mulţumim anticipat că ţi-ai bătut capu’ pentru noi!

Nu-metal

2008-05-19T01:00:00.000-07:00

Intenţionam ca acest articol să fi fost unul foooaaaarteee negativist, pentru că pur şi simplu m-am săturat de toate comentariile anumitor persoane, dar Ireene mi-a zis că mai bine nu (are dreptate...). Oricum nu voiam să enervez de la bunul început al acestui număr, so o să fiu cuminte :P

Nu-metalul este un gen muzical apărut în 1994, datorită albumului formaţiei KoЯn – album cu acelaşi nume. Acesta a fost adorat şi devorat de către fani, dar şi de către critici (încă este, de fapt). Iar de atunci, Korn a tot scos albume. Unii zic că primele 2 sunt cele mai bune, alţii că doar primu, alţii cred că au fost o formaţie până în 2002, alţii că nu mai sunt ce erau după Unplugged-ul din 2007 (mie, una, mi-a plăcut la nebunie! Melodia cu Robert Smith este genială!...), iar altora le plac absolut tot.

De la formaţia aceasta (apropo, Jonathan Davis, solistul trupei a declarat: „We've spawned a lot of clones, but let me explain… Well, I hate the nu metal term. We have always just been a band that rocks. We didn't like when people called us a metal band, we are just Korn. People just use these terms when they cannot describe something, but nu metal… when so many bands started making music that sounded like us, that is when nu metal was born. We don't have anything to do with it for real, I feel. I wouldn't wanna call Red Hot Chili Peppers a funk band, and we are not metal or nu metal, we are Korn. [Nu metal] is just a term that doesn't mean anything.” – pe scurt, Korn este doar Korn) a plecat totul. Cea mai cunoscută Limp Bizkit, apoi Adema (fratele vitreg al lui Davis a cântat în primii ani în trupă asta), Mudayne, Disturbed, Deftones şi alţii.

Acum, au fost multe certuri. Cele mai multe sunt de la metalisti, care cred că muzica lor este cea mai bună, iar nu-metalul este… lăsat în urmă, să mă exprim frumos… (încerc Ireene!) Ba că nu-metalul nici nu ar trebui să aibă cuvântul „metal” în componenţa deoarece NU ESTE METAL! Ba că cei care ascult acest gen de muzică (şi ca să fie lucrurile şi mai frumoase, s-au mai luat şi de metalcore...) sunt mallcore. Acest cuvânt este o ironie, venind de la Mall şi core, puştii din USA care merg prin mall-uri şi îşi cumpără tricouri cu Korn, SlipKnoT, Limp Bizkit... Că nu sunt solo-uri de chitară, că muzică nu exprimă blah blah blah... De fapt, cred că sunt foarte enervaţi deoarece nu-metalul este o combinaţie între metal şi hip-hop... Nu contează că Munky cântă la o Ibaneza cu 7 corzi, numit K-7, modelul 2007 fiind semnătura lui, că Fieldy, basistul, cântă la o Ibaneza cu 5 corzi, K-5, tot semnătura lui, că acesta din urmă cântă în mod obişnuit în A, D, G, C, F şi o face într-un mod foarte ciudat şi original...

Am fost înjurată destul cred, şi acum ca să închei frumoooos de tot, videoclipul „One” al lor, cover după Metallica. Îi puteţi vedea pe Hetfield, pe Ulrich, pe Hammett şi pe Trujillo pe acolo... (faţa lui Lars e prea tare :D)

Art yourself picture

2008-05-19T00:58:00.000-07:00

Cum am promis, portrerul unei persoane.
She's Mym!

Rusty and her Magnifying Glass

2008-05-19T00:57:00.000-07:00

Fum de tigara

2008-05-19T00:52:00.001-07:00

“Well she wants to be a singer in the band maybe I'll give the girl a hand and a microphone looks like she's all alone….”…Se aprinsese radioul şi, deci, era timpul să se trezească…Începea o altă zi pentru ea, pentru Lola, o fată obişnuită, ce avea ţeluri mari în viaţă şi multe vise.

Era o fată draguţă, cu părul castaniu şi moale, de multe ori ţinut într-un simplu coc. Ochii ei verzi spre albaştrii îi ofereau o frumuseţe rară, îi puteai simţi inocenţa şi puritatea doar privindu-i. Parcă te cufundai într-o lume a amabilităţii, o lume specială, o lume vrăjită, oferită de ea.

Îşi adunase puterile şi se sculă din pat. Se îndrepta spre baie, când o voce caldă îi spusese „Bună dimineaţa, fata mea!”. Îi răspunse şi apoi intră în baie. Se privi în oglindă: avea părul încurcat şi machiajul pe faţă. A dat cu peria o dată prin păr şi aruncă un pumn de apă rece peste faţă. Simţi o uşurare... Ajunse în bucătărie, se uită prin jur şi observă că mama ei îi pregătise micul-dejun. Îşi bău cu multă grijă cana de cappucino cu frişcă şi apoi îşi servi sandvişul. Era foarte concentrată la ziua ce va urma: avea vreo două proiecte de prezentat, unul la istorie, altul la chimie, avea test la psihologie şi apoi urma o oră de relaxare. Bine, aşa credea ea, dar şi acolo avea nevoie de concentrare, dar măcar făcea din plăcere. Avea oră de chitară.

Îi plăcea. În doar 7 luni de zile ajunsese la o performanţă incredibilă. Învăţase foarte repede şi dorea să afle mai multe. Avea încredere în forţele proprii,iar chitara îi schimbase viaţa. Cânta pentru că dorea, pentru că vroia să facă ceva folositor în viaţa ei, pentru că vroia să-şi amuze prietenele, făcându-le câte o”serenadă”.

Îşi pregăti ghiozdanul, îşi luă pantalonii din dulap, o bluză şi hotărî să-şi schimbe puţin coafura, că devenise prea monotonă. Îşi dădu cu puţin verde la ochi, un pic de parfum pe gât şi gata. Îşi trase skateshoesii în picioare, îşi luă hanoracu, ghiozdanul, căştile şi închise uşa în spatele ei. Ajunse în staţia lui 311. Avea impresia că toată lumea se uita la ea, probabil din cauza adidaşilor, pentru că avea un şiret d-un fel şi altul d-un fel. Dar nu dădu importanţă, îşi puse căştile în urechi, căută CityFm-u şi se mai uită o dată dacă vine maşina. După 7 minute de aşteptare, într-un final, soseşte autobuzul. Babele se îngrămădeau care mai de care să ocupe un loc pe scaun, alţii încercau să-şi composteze biletele, să-şi valideze cardurile, printre care şi Lola. Îşi scoase cardul din buzunarul ghiozdanului, „Beep” şi-şi reluă locul . Era fericită că fratele ei îi imprumutase telefonul. Nu mai suporta să audă vocile babelor şi moşnegilor, care discută despre tineri, despre politică, unii despre nesimţirea celor de vârsta Lolei care nu oferă locul celor mai în vârstă, alţii pur şi simplu îşi văd de drumul lor, nu dorea să mai audă vreun manelist care avea telefounl dat la maxim şi care credea că e cel mai tare din parcare, dar parcarea era goală. Mă rog... Când asculta muzică, simţea că e o persoană diferită, visa cu ochii deschişi la ziua când va avea un prieten, când va avea pe cineva alături, să-l ţină de mână, să-i ofere toată dragostea ei, să meargă la un film, să mănânce o îngheţată de ciocolată, să asculte Coldplay şi Travis împreună, să meargă la un stand-up comedy în Deko Cafe, să meargă la munte, să se bată cu zăpadă, să-l încânte cu o melodie la chitară, să se plimbe pe Magheru, să bea o ciocolată caldă în Lucky13, să încerce cu el prima ei ţigară.

Dar toate astea erau vise, nu ştia când se vor împlini...Se spulberau, dispăreau ca fumul de ţigară. Speranţele ei mureau. Era puţin cam timidă, dar se putea schimba. Nu putea privi în ochi niciun băiat, căci se înroşea. Şi era aşa de frumoasă când era roşie în obraji ca o căpşună, iar buzele ei poate erau la fel de dulci.

Urma staţia Şcoala Iancului şi trebuia să coboare.

„Coborâţi la prima?”

„Da!”

„Mulţumesc!”

Ajunse la uşa din faţă, maşina se opri şi un băiat chipeş o întrebă dacă doreşte să-i ducă ghiozdanul. Rămăsese uimită şi apoi făcură cunoştinţă. Era băiatul pe care ea îl aşteptase. Îl chema Alexandru şi era fumător. Îi ceru o ţigară şi şi-o aprinse cu neîndemânare. Nu ştia...era prima dată...era emoţionată, luată prin surprindere, nu se aştepta ca acea zi să fie cu totul şi cu totul specială. Trase în piept şi se înecă...

„Lola...te simţi bine?”

„M-am înecat!”făcându-i semn să-i dea o palmă peste spate.”Mulţumesc!”

„M-am speriat...Mai bine nu-ţi mai dădeam!”

„Hai mă..că nu s-a întămplat nimic grav... Doar un fum...De mult timp vroiam să încerc..Noroc cu tine! Hehehehehehe”..şi îi făcu cu ochiul...

„Hai să te duc la şcoală. Vrei?”

„Desigur! Auzi ce întrebare...Normal!”

Ajunseră la liceu, iar în faţa porţii el îi dădu un sărut pe buze. Lola simţi un fior ce-i străbătu stomacul şi o lacrimă de bucurie îi căzu pe obraz.

„Foarte gustoase!” spuse Alexandru zâmbind...

„E din cauza rujului... e de piersici...”îi şopti ea.

„Ne vedem diseară?”

„Da...vii să mă iei?”

„La ce oră?”

„La 5.”

„Te aştept pe bancă.”

„Ok...” şi îl mai sărută încă o dată...

„Pa...”

Ziua ei înflorise ca un boboc de trandafir şi era fericită.

Julia Margaret Cameron

2008-05-19T00:49:00.000-07:00

La varsta de 48 de ani, Julia Margaret Cameron (1815-1879) a primit o camera foto de la fiica si fiul ei vitreg drept cadou de nastere. Nimeni, nici ea ori familia ei nu ar fi prezis ca asa avea sa inceapa una dintre cele mai renumite cariere artistice, ca avea sa fie printre cei mai importanti pionieri si inovatori. Folosind lentilele soft-focus si efectele de lumina specifice ei, ramane cunoscuta pentru portretele sale unice a domnilor faimosi si pentru romanticele imagini alegorice a femeilor.

Inainte de a se marita, a calatorit in Franta pentru a invata. De vreme ce educatia oferita nu era de forma a celei oferite barbatilor celor vremuri, pe ea a ajutat-o sa devina o cunoscatoare a lumii artelor si a scrisorilor. Prima ei dragoste a fost literatura. Pe langa traduceri de texte din germana, a scris si poezie si fictiune.

Cameron se distingea din randul surorilor ei prin generozitatea netarmuita, entuziasmul mistuitor, si mai tarziu, talentul artistic.

Cameron apartinea unei familii de frumuseti ilustre si era considerata ratusca cea urata printre surorile sale. De exemplu, fiecarei dintre ele ii era atribuita o porecla. Surorilor ei li se pusesera nume sinonime cu “frumusete”. Porecla Juliei era “talent”. Asta a insuflat in ea obsesia frumusetii ideale.

Auto-portret

In fotografiile sale, Cameron urmarea sa capteze frumusetea. A scris “tanjeam sa retin toata frumusetea care mi se infatisa si pe masura timpului dorinta a fost satisfacuta”.

In decurs de un an, Cameron a devenit membru al Societatii Fotografice din Londra si Scotia.

Cameron se dovedea uneori obsedata de noua sa ocupatie, modelele sezand pentru nenumarate expuneri in lumina orbitoare cat ea se ocupa laborios de fiecare fotografie.

Rezultatele erau, de fapt, neconventionale in intimitatea si in particularitatea lor vizuala a blur-ului folosit atat prin expuneri lungi in care subiectul se misca, cat si prin a lasa intentionat lentilele defocalizate. Asta a determinat unii contemporani sa se planga sau chiar sa-i ridiculizeze munca, dar ea a fost printre cei mai prolifici si avansati amatori ai vremii. Pe langa soft focus, a fost o deschizatoare de drumuri si in privinta close-up-urilor si a manipularii in camera obscura a negativelor, in plus, fiind un punct cheie in stabilirea portretului fotografic ca o forma legitima de arta.

Creatia fotografica a Juliei se imparte in doua categorii: portrete incadrate de aproape si alegorii ilustrate bazate pe opere religioase sau literare. In special in operele alegorice, se observa clar ca influenta decisiva consta in curentul Pre-Rafaelit, cu lumina soft, priviri departate si (limp poses).

Cameron a devenit o prietena apropiata a multor oameni faimosi ai vremii sale. In 1864 a devenit o fotografa amatoare inflacarata, cerand staruitor sederi lungi ilustrilor ei prieteni. Urmarea sa ilumineze persoana in interior si celebrele sale portrete, incluzandu-le pe cele ale lui Robert Browning, Thomas Carlyle, Charles Darwin, Sir John Herschel, Henry Longfellow, Tennyson, Anthony Trollope si G. F. Watts sunt remarcabil de spontane.

A creat imagini aproape in marime naturala a acelor capete faimoase, deseori folosind un fundal total intunecat si purtand vesmante inchise la culoare. Controland lumina atent dintr-o parte determina obtinerea de rezultate mai puternice si relevante.

Fotografiile cu femei sunt mai putin dramatice. Desi a fotografiat si doamne celebre - Marianne North si Marie Spartali (pictorite), fiica lui Thackeray Anne si poeta Christina Rossetti - majoritatea erau rude sau prietene, alese datorita frumusetii lor pre-rafaelitene. Doua dintre favoritele ei erau slujnice – Mary Hillier (frecvent vazuta ca Madonna) si Mary Ryan, o cersetoare irlandeza pe care a angajat-o partial macar, datorita frumusestii ei.

Cameron a trecut de la close-up-urile extreme, a descoperit fereastra studioului ei sau a iesit in natura pentru a crea studii mai dragute. Cariera ei fotografica a fost scurta (aproximativ 12 ani) si s-a ivit tarziu in viata sa. Munca ei a avut un enorm impact in dezvoltarea fotografiei moderne, mai ales portretele ei in de-aproape taiate, care mai sunt si azi mimate.

Julia Jackson, vara Juliei, favoritul subiect, si mama a autoarei Virginia Woolf

Trandafirii rosii si albi de Julia Margaret Cameron

“Astept”

Ellen Terry

Short SouthPark review + Youtube's Viral Videos (foarte raspandite)

2008-05-19T00:47:00.000-07:00

Oda pentru o iubire uitata

2008-05-19T00:42:00.000-07:00

‘Iubirea nu se poate defini într-o singură formulă, fiindcă nimeni nu iubeşte identic.’

‘Iubirea este viaţă. Şi dacă îţi lipseşte iubirea, îţi lipseşte viaţa.’ (Leo Buscaglia)

‘Dragostea este o intersecţie cu sens giratoriu. Te-nvârţi în jurul aceleiaşi inimi până rămâi fără lacrimi.’(Ionuţ Caragea)

Stiu ca eu mereu scriu despre dragoste si poate ca nu am scris mereu ceva interesant dar ce o sa va zic acum este parte din viata mea , este o experienta pe care am trait-o nu cu mult timp in urma.

Mi-e dor de tine.Mi-e dor de noi.Mi-e dor de copilaria petrecuta impreuna.De weekendurile in care nu trecea o secunda fara ca noi sa ne vedem,sa vorbim.Era bine,era exact cum vroiam eu.Ma simteam in largul meu.Simteam ca acolo mi-e locul.Simteam ca asa vom fi mereu.Nu credeam ca se poate intampla ceva sa strige acea legatura. Dar s-a intamplat…

Ai fost cu mine la inceputurile mele…cand faceam ce imi trecea prin minte…cand eram copila da…si tu erai copil…nu ne-am dat seama dar eram 2 copii care se iubeau…petreceau fiecare secunda impreuna…si cand nu aveam ce face sau nu aveam chef de nimeni…mereu…cum veneam de la scoala sunam la usa ta…sau de multe ori mi-o luai inainte…nici nu puneam bine ghiozdanul jos…

Intr-o zi ai incercat sa ma inveti sa merg pe bicicleta… ce dezastru a fost…imi era prea frica…iti spusesem deja…si tot vroiai sa ma ajuti pentru ca stiai cat de important era pentru mine sa invat…tot timpul m-ai tinut….ti-am zis sa nu ma lasi singura si tu ai zis ‘Nu o sa te las singura niciodata. Stai linistita.’…ai zambit si te-am crezut…m-am uitat naiv la tine si parca ne-am inteles din priviri…

Ziua in care mi-ai spus ca trebuie sa te muti a fost cea mai dureroasa zi pe care am trait-o pana acum.

M-am simtit pustiita de cum mi-ai zis si asa sunt si acum.Nu mai am putere sa traiesc,sa fiu cum eram,plina de energie si spontana.Totul a disparut.Totul a plecat,cand tu ai plecat.Acum nu imi mai raman decat amintirile a ceea ce am trait si ocazionale stari de energie dar nimic nu mai e ca atunci…Nimic nu va mai fi ca atunci…Poate doar daca te vei intoarce.. Dar stiu ca asta nu are cum sa se intample. Pentru ca tu ai alta viata acolo,acum. Ai alta viata …o viata in care eu nu mai am nici un rol.

Iubirea noastra mi-a lasat multe amintiri frumoase , da ; dar mi-a lasat in acelasi timp si o durere sau o cicatrice daca ar putea fi numita asa…o durere care apare cand ma astept mai putin…de exemplu cand vad un lucru care imi aminteste de tine si am avut o zi superba pana in momentul ala,totul dispare si ma intristez imediat.

Tu m-ai uitat ,sunt sigura ,sau mai bine zis ai uitat iubirea dintre noi…nu o mai simti…vorbim prea rar…si desi sunt sigura ca nu ma mai iubesti ,totusi nu ai cum sa uiti acei 5 ani petrecuti zi de zi alaturi de mine…

SENZATIONAL!!!(tocanita lui Drax)

2008-05-19T00:36:00.000-07:00

Mă uit în jur, la ziare, la televizor câteodată seara şi mai ascult emisiunile de la radio şi nu ştiu ce să simt, repulsie sau milă pentru stadiul în care a ajuns ţara noastră frumoasă. Doar câteva publicaţii/emisiuni mai transmit informaţii altfel decât banale sau mai mult decât total stupide.

Un lucru care mă depăşeşte este cum mai există oameni care urmăresc programele de la televizor când 60% din materialul difuzat sunt reclame foarte obositoare. Dacă doreşti să vizionezi un film vei avea parte de o oră din acel film după ce au tăiat părţile care nu intrau în timp şi 2 ore de reclame de un sfert de oră la fiecare 5 minute de film. Aşteptând să înceapă următoarea parte din film eşti martor la oroarea şi tortura care o reprezintă reclamele. Acest detergent scoate până şi petele de pe chiloţii tăi galbeni făcute de whisky-ul 100% românesc vărsat de Dorel pe tine când caută parfumul cu dispenser automat anti-şobolan, animal ce veniseră să îi mănânce salamul în formă de sferă special pentru feliile de pâine făcute din grâul cultivat de marmotele pe care le visezi după ce, frizerul orbit de părul tău strălucitor care şi-a triplat volumul după ce te-ai spălat cu şamponul recomandat de toţi prietenii tăi cu care eşti în reţeaua de telefonie şi care aleargă în fiecare reclamă prin oraş fără vreun motiv evident când ies cu căţelul la o PLIMBARE în care îţi cauţi telefonul care trebuie să îl ai pentru a fi cool chiar dacă eşti un patetic.

Când schimbi canalele căutând ceva interesant este inevitabil să nu observi emisiunile de la canalele de televiziune româneşti. Dacă nu ai noroc poţi da peste concursurile care au că scop înjosirea specii umane, fapt ce este irelevant atât timp cât cei ce participă la emisiune sunt persoane fără vreun scop existenţial mai presus decât consumarea spaţiului şi a aerului nostru. Aceste programe care sunt copiate prost au ca idee: hai să va arătăm ce copii crizati au nişte părinţi incompetenţi şi retardaţi care sunt prea idioţi să îi crească normal. Alt subiect ar fi hai să vedem cum îi convinge Dan Negru pe aceşti înaintaşi ai maimuţelor să îşi dezvăluie inteligenţa ce nu ar frapa nici un hamster ca să o vedem pe mamă natură cum se freacă de celelalte dansatoare între probele ce ar trebuie să aibă ca premiu eutanasia. Alte exemple mai ştiţi şi voi.

Dacă vrei să scapi de toate astea şi încerci să citeşti un ziuar o să găseşti subiecte de o altă natură cretinoida. Titluri mari pe prima pagină vor anunţa dezvăluiri gen “Politicienii sunt cuprinşi de corupţie!”, “Sunt mulţi câini pe străzi!”, “Traficul merge greu!”, “S-a inventat ninsoarea!” Şi multe altele. Banalitatea subiectelor din ziare este înspăimântătoare, pe lângă formularea de copil de clasa a 2-a. Ziariştii mai nou par ieşiţi din cele mai adânci grote şi după ce au descoperit hârtia igienică şi cuvintele "analist" şi "deontolog" nu persistă să ne uimească cu cele mai inutile şi infantile informaţii. Tabloidele sunt cealaltă parte fără de care recolta prostiei nu putea să fie completă. Aceste ziare ne ţin la curent cu tot de la tampoanele până la orice mişcare la nivel celulara a star-urilor româneşti ratate. DE SENZAŢIE! Avem poză în care Oana Agarbiceanu scoate limbă la o îngheţată!!!! Cine este această persoană nu vei ştii niciodată şi nu vei ştii nici de ce un om este plătit pentru a se ţine după acea persoană şi pentru a scrie aceste băşini mintale. În ţara în care cea mai mare parte din staruri au ajuns “staruri” datorită "prestarii de servicii" "umanitare" cea mai tare ştire a zilei este ce marcă de beţişoare vaginale foloseşte mama lu’ tată lu buca lu Andreea Marin.

Apogeul negativ al inculturii, mondenitatii(sau cocalarismului) şi banalităţii a fost atins de media. Totul este copiat şi copiat prost. Totul este creat fără irosirea vreunui neuron de altfel inexistent în capul producătorului respectiv. Totul este banal, plictisitor, înflorit cu ţâţe şi buci fără număr. Cea mai tare parte e că totul merge şi prinde la public. Produsele se cumpără datorită reclamelor infantile. Ziarele se cumpără pentru a afla ce chiloţi poartă paraşutele naţiunii. Programele se urmăresc pentru că la OTV a venit ghicitoarea în laptop. România este o ţara mediocră pentru că este populată de oameni mediocri care sunt mulţumiţi cu mediocrul.

Principii(scriitorul clandestin)

2008-05-19T00:34:00.000-07:00

Principii..Toata lumea foloseste cuvantul asta.Toti au principii,toti au personalitate,caracter,carisma,inteligenta..si in general ii dau calitatile afara din casa. Mi-e sila oameni buni,serios. Peste tot incercam sa ne demonstram abilitatile si aspectele pozitive;la fiecare colt de strada,in autobuz,tramvai,cu tipu’ ala dragutz care te-a intrebat cat e ceasul,sau cu tipa aia misto cand ai avut impresia ca se uita la tine.
Pacat ca tot incercand, unii ajung niste colaje umane,total lipsite de calitatile pe care le-ar admira la altii,si care,surprinzator,se chinuie mult mai putin sa para ceea ce nu sunt. Atat de multa suficienta si mandrie,fara substrat:inodor,incolor,insipid. Pentru unii viata inseamna o demonstratie,o sceneta in care au rolul principal,o parada a non-valorilor.Spiritul gregar in care cel mai “smeker” e “cel mai tare” si “cel mai tru”..cel care minte mai mult,victimizeaza mai mult,se lauda mai mult,intra in jocul notorietatii..si asta e bine..Binenteles! E minunat sa fii cunoscut pentru idiotenia ta.....Depinde cine te apreciaza..
De fapt,asta vrem toti: apreciere, in orice forma a ei . In realitate acele calitati,ajung cele mai mari meschinarii posibile; forma fara fond. Exista o diferenta intre ceea ce esti,si ceea ce vrei sa fii. Exista o diferenta intre ceea ce spui,si ce gandesti,intre impresia pe care voiai sa o lasi si cea pe care ai lasat-o. Unde sunt principiile..?..Sau poate personalitatea..?! Nu mai conteaza..important e faptul ca azi ai incercat sa pari interesant..Ai incercat sa fii altceva decat esti. Toti incearca sa-si impuna personalitatea vomitand niste idei inghitite pe nemestecate de la altii.E chiar simplu..si nu necesita nici macar gandire sau imaginatie.Binenteles ca tu vei fii mereu cel original..iar ceilalti se vor lua dupa tine..si tot asa.O sa descoperiti sute de mii de specimene fabricate pe acelasi sablon,inchise in lumea lor mica si ingusta..plina de “principii” imbecile auzite de pe la altii sau scoase din neuroni defecti.Ar scuti mult mai mult timp daca ar lua niste cutii pe care si le-ar pune pe cap pe care sa scrie “am personalitate!”..unii poate chiar ar lua-o de buna (sau nu) . Cel mai mult ma socheaza dezinvolutura si prostia..cand se desfasoara concomitent...e un fel de simbioza ciudata pe care n-o inteleg. (sau nu vreau s-o inteleg). Nu mai pun la socoteala agresivitatea cu care unii chiar incearca sa se faca acceptati “Eu sunt Fifi si ma imbrac in roz,ai vreo problema?”.Binenteles ca nu..fiecare are dreptul sa fie ceea ce vrea ...si de asemenea sa fie judecat pe masura...acceptat sau respins..dupa caz.

~LittleMarmot

Sa iti ocupi timpul

2008-05-19T00:15:00.000-07:00

The Pot:

Am ascultat, mi-a plăcut:

M-am îndrăgostit de un album... Opeth – Damnation... E genial. Progressive rock, „sora” albumului progressive death metal „Deliverance” tot de la Opeth. Dacă vă place „era progressive rock” a formaţiei Anathema, atunci vă recomand albumul ăsta, în special melodia „In My Time Of Need”, a doua. :D

Am vizionat, m-a impresionat:

Nu sunt cu filmele, dar ultimul pe care l-am văzut este Rose Red de Stephen King. Un film în trei părţi, despre o casă ce este cunoscută de a se mări singură, dar care era „adormită” de mult timp. Pentru a fi resuscitată, o femeie psiholog a adunat un grup de oameni cu puteri supranaturale, printre aceştia fiind şi Annie, o fată autista de 15 ani, care se presupunea că ar putea „învia” casă.

Am citit, m-am delectat:

„Djin” de Graham Masterton. San Francisco Chronicle spunea că scriitorul este succesorul lui Edgar Allan Poe, deci vă daţi seama cam cum este cartea :D

Hrana pentru mouse:

www.hi5.com... Desigur că glumesc :P www.widgetbox.com dacă vrei să-ţi pui un widget despre orice, oriunde se poate, atunci aici este locul potrivit :P

Degringolada:

Am ascultat, mi-a placut:

Adema (nu-metal) …

Am vizionat, m-a impresionat:

Intreaba praful (Ask the dust) – cu Colin Farrell, Salma Hayek

Am citit, m-am delectat:

Ethan Hawke – Miecurea Cenusii (Ash Wednesday)

Hrana Pentru Mouse:

http://www.whats-your-sign.com/

TheScientist:

Am ascultat, mi-a placut:

Morcheeba - Wonders never cease(trip-hop, electronic, chill-out)-Un ritm nou nu strica niciodata. Am descoperit trupa de curand, spre rusinea mea, dar merita sa asculti macar o melodie de la ei.

Am vizionat, m-a impresionat:

Sa som i himmelen/As It Is in Heaven - (2004, Distributie: Frida Hallgren, Michael Nyqvist)-un film cu multe nominalizari la

Am citit, m-am delectat:

Pascal Bruckner - Luni de fiere-Intr-o propozitie: Disecarea problemelor cuplului contemporan si dintotdeauna.Warning!-tinde spre violenta si unele fapte sunt cu mult exagerate-lasand la o paret acest fapt, merita citita

Hrana Pentru Mouse:

http://portal.wecreatestuff.com/ - cei care sunt impartinitori ai corporatiei Valve ar trebui sa incerce Portal si varianta Flash

Punkass ~

O carte buna: “John Dies at the End” – David Wong. O poveste amuzanta, dezgustatoare si absolut infricosatoare. Te pierzi in carte, ramanand gandindu-te toata ziua la sfarsitul ala curios de capitol (fiecare capitol are un sfarsit enervant de tentant). O incredibila pov moderna, ideala pentru cine cauta sa ramana cu gura cascata la ceea ce citeste si pentru cui ii surade putin exercitiu de imaginatie.

Un film bun: “Crash”- Sometimes we crash into eachother just to know we can still feel. Un film despre diferentele dintre oamenii si toate modurile cum de fapt sunt la fel, din aceeasi materie prima, indiferent de culoare si provenienta. Te tine cu ochii atintiti asupra actiunii pe toata durata sa si are si un mesaj important pe deasupra.

O melodie noua(so to speak): Buffalo Spring Field- Mr. Soul . Foarte tare melodia. Primele acorduri sunt exact cele de la Satisfaction de la Rolling Stones. Atata ca melodia asta e cu vreo 10 ani mai veche. ;)

Un site interesant: www.johndiesattheend.com

TheHeart

Am ascultat ,mi-a placut :

Snow Patrol and Martha Wainwright-Set the fire to the third floor(alternative rock) :

O melodie cam trista dar nicely done adica modul in care sunt imbinate instrumentele cu vocile iti dau o stare generala de beatitudine si relaxare.

Am vizionat , m-a impresionat :

Alvin and The Chipmunks (Jason Lee,Justin Long[voice-Alvin] ,Matthew Gray Gubler[voice-Simon], Jesse McCartney[voice-Theodore]):- Funny , funny , funny!!

Film de animatie genial.Trei veverite cu falci [: ))] ajung in casa unui muzicican in pana de inspiratie.Alvin,Simon and Theodore il ajuta pe Dave cantandu-I melodiile cand nimeni nu vroia sa I le cante. Este foarte relaxant si foarte amuzant.Mai ales vocile celor 3.

Am citit, m-am delectat :

:D Tot “The Intimate Adventures of a London Call Girl” [Belle de Jour] :D nu am avut timp sa o termin …

Hrana pt mouse :

www.gutenberg.org- un site pe care gasesti orice carte vrei [sau aproape orice carte :D] in engleza, in word. Foarte tare site-ul ;)

SnoWhite:

Am ascultat, mi-a plăcut:

Hinder- By the way

Am vizionat, m-a impresionat:

Step up 2 the streets

Am citit, m-am delectate:

Sfârşitul copilăriei – Arthur C. Clarke

Hrană pentru mouse:

http://www.sneakerfreaker.com/newsflash/856/ - pentru cei care vor să aibă skateshoesii deosebiţi

Nr. 3 (Cover)

2008-03-14T11:12:00.001-07:00

Art yourself

2008-03-14T11:11:00.000-07:00

redactie.arteens@gmail.com

redactie.arteens@yahoo.com

In urma unei selectii, in fiecare luna vom avea un portret realizat de catre PunKaSS.
Cine stie? Poate maine tu vei aparea in revista noastra. :)
Te asteptam!

~Arteens

"Tribute"

2008-03-14T10:54:00.000-07:00

Nu sunt jucator, doar imi place sa desenez.

Nimic

2008-03-14T10:51:00.001-07:00

Am întâlnit persoane care au schimbat legile comunicării şi care printr-o frază adresată altei persoane pot spune absolut nimic, ceea ce este o performanţă. Încearcă şi tu! Poţi învăţa de la politicieni, dacă vei asculta cu atenţie, nu vei auzi nimic. Nimic este în multe lucrări şi teze când n-ai şi n-ai avut chef să faci, nimic. Nimic nu te poate oprii din căscat când profesorul îţi predă nimic fără număr şi îţi dă 4 pt că nu ştii nimic. Te-ascult prostule, să văd ce nu ştii. Pentru că nimic este răspunsul la ce nu înţelegeţi, înţeles prost. Nimic nu mai circulă când şoseaua se udă cu substanţa mistică ce cade din cer fără vreun motiv evident şi care are un efect mistic încă neelucidat asupra traficului, astfel şi o cană de apa aruncată în faţa maşinilor poate induce panică şi haos. Nu poţi să înţelegi nimic, când tramvaiul se mişcă cu viteza luminii stinse. Nu înţelegi nimic din filmul la care eşti înconjurat de cocalari. Nu este nimic la televizor când cauţi o emisiune sau un film care vrei măcar să îţi pună neuronul puţin pe gânduri. Nu găseşti nimic concret care să te motiveze să nu înjuri oraşul medieval contemporan adriean neterminat. Nu găseşti nimic dacă prin întâmplare cauţi îmbrăcăminte normală neaurie, nesclipicioasa sau o pereche de pantofi cu vârful mai scurt decât tine. N-are nimic, când cineva se gândeşte să ne împrospăteze vieţile cu aroma lor de telemea vintage precambriana din care au şi evoluat înainte să te caute. Plictiseala e mare şi îmi urăsc toată operă desăvârşită şi eminenţa când o citesc iar aşa că nu o să fac asta şi scriu ca un adolescent stresat fără viaţă în continuu. Nu spun nimic nou dar dacă nu spun nimic s-ar putea să evit încercarea de a ajuta pe cineva să nu devină o persoană pe care o să o detest, deci ignor. Ignorarea este cel mai rău lucru pe care poţi să i-l faci cuiva dacă vrei să îi arăţi cât îl deteşti. Acest loc bizar şi nefiresc în care trăim nu ne aduce nimic din ceva ce ar putea să ne încânte cu adevărat că suntem oameni. România a reuşit să atingă performanţe incredibile, hai să recunoaştem că pentru a putea face orice să meargă prost în toate privinţele îţi trebuie iscusinţa şi talent. Nu avem nimic propriu zis care să ne susţină economia dar totuşi continuăm să fim extrem de performanti. Poţi trăii liniştit cu gândul că acest tărâm ce ar “da mucu” oricărui basm este ferit de foarte multe lucruri rele. Teroriştii nu ar avea ce să distrugă, noi le-am luat-o înainte şi oricum nu şi-ar permite nimeni să inmatriculeze o bombă după noua taxa de mediu. Tranşee sunt săpate constant undeva în oraş pentru a ne menţine antrenaţi, avem borduri noi, de probă, uşor de fărâmiţat să nu fim daţi în judecată pentru rănirea avioanelor inamice ce se vor prăbuşi pe străzile noastre după ce aerul nostru le va blocă motoarele, dupa ce aripile lor vor fi vândute şi transformate în furculiţe înainte să îşi dea seama pilotul, datorită specialiştilor noştrii stealth, înainte sau după ce va rămâne falit datorită taxelor. Nu ni se va întâmpla nimic pentru că oricine şi-a dat seamă că avem o strategie infailibilă de apărare, orice persoană cu intenţii răuvoitoare la adresa noastră va fi furată, evacuată, taxată, blocată în trafic, călcată în picioare, umilită la cozi interminabile, înşelata, imbonlavita, neglijată in spitale, neapărata de poliţie, neluata în seamă de justiţie, neauzită dacă nu îi strălucesc hainele, împuţită, inzapezita, inundată, înjurată, enervată şi prostită la tot pasul de ospitalitatea noastră specifică şi renumită, doar a noastră, noi fiind deja imuni la aceste tratamente datorită experienţei noatre ajunse la nivel de centură neagră cu 7 dani. Aşa că, dacă ţi-ai dat sau nu seama din asta, România va fii următoarea superputere supremă a lumii. Nu mai ştiu de unde am început şi ce vroiam să zic aşa că mă opresc aici. Mersi pentru răbdare. Aceasta a fost prima cronică a suferinţelor mele.

~Drax

Otakus

2008-03-14T10:43:00.000-07:00

Probabil cu totii am auzit candva, cumva fraza ‘Ha, ia uite, e in stilul ala japonez, cum ii zicea.. stil anime!’.

Daca nu stiati deja, animeurile sunt ecranizarile unor intamplari intalnite in Manga(reviste de benzi desenate japoneze), cu mici adaptari si modificari. Desi la prima vedere poate pentru multi ar parea niste copilarii, ele au dezvoltat un intreg cult de admiratori si fani infocati. In niciun caz numai tineri si in absolut niciun caz numai de origine japoneza. J Aceste mici comori animate isi au fani de la A la Z.

Poate principalul motiv pentru care au devenit atat de apreciate si populare este ca ofera posibilitati care uneori depasesc filmul. Puterile supranaturale pot fi ilustrate si fara zeci de milioane de dolari investiti, iar decorurile de proportii gargantue sunt at the flick of a pen. Personajele pot avea proportii si infatisari oricat de stranii iar conceptul de unghiuri imposibil de filmat nici nu mai exista. Totul devine mai simplu si mai interesant.

Exista mii de stiluri in care sunt desenate animeurile. Si genuri pentru gusturile oricui: drama, comedie, slasher, you name it. In fiecare an se desfasoara Anime conuri in jurul lumii. Anul trecut s-a tinut unul si in

Romania

, Niji-Con, la Casa Poporului. S-au vandut postere, manga, lumea a venit in cosplay.

Foarte fain, abia astept la anu’.

Anime-ul cu care am inceput e unul arhicunoscut: Sailor Moon. J Ma uitam la el fara sa respir pe la vreo 6-7 ani, la fiecare episod difuzat pe TVR2. Nu ma mai saturam.

Mult timp dupa m-am reapucat de vizionat lucruri tot mai diverse:

Naruto – imi semana mult cu DBZ si m-am hotarat sa ma uit, destul de obsesiv. Desi era multa lalaiala (manga fiind relativ la obiect, trebuiau scoase zeci de episoade cumva. Sigh), scenele de lupta meritau toate minutele de nervi. RASEENGAAN. :P

School Rumble- o comedie despre viata de liceu a unei clase de a 10a. Glume absurde si illustrate absurd de funny si un stil de desen atragator de la primul episod. Couldn’t get enough. Au aparut 2 sezoane, al treilea e pe drum.

Elfen Lied –“Elfen Lied revolves around the race of diclonius, a mutant human species identified by two cat-ear-like horns and transparent "vectors", and the ways in which the humans abuse and reject them as part of society, instead seizing them for storage and experimentation in an offshore laboratory. The series is centered around the teenage diclonius girl "Lucy", said to be the first diclonius, becoming sadistic as a result of her vengeance and delivering it on the humans who rejected her.

Elfen Lied involves themes of social alienation, identity, revenge and the value of humanity.”Daca nu va deranjeaza ceva membre zburatoare.. NYUU! :P

Gantz- Gantz e poate unul din cele mai stranii animeuri care le-am vazut pana in prezent. E vorba despre o camera dintr-un bloc, in Tokio, unde ajung anumiti oameni exact dupa ce mor. Ei sunt nevoiti sa joace un joc( vanatoare de extraterestrii, costume dotate cu superputeri limitate insa, invizibilitate). Daca supravietuiesc se intorc la vietile lor, dar sunt nevoiti sa revina pt o noua misiune pana ce aduna un anume nr de puncte. Abia atunci vor fi liberi, dar de regula, pana atunci, ei mor deja. Stilul de desen e mortal si el. :P Are cam 25 de episoade.

Minami-ke- Povestea a trei surori si ciudateniile lor. Un anime adorabil si haios, cald. E in plina desfasurare.

Death Note- Ideea centrala a animeului este urmatoarea: protagonistul este un tanar de 17 ani extreme de intelligent ce gaseste un carnetel capabil sa ucida, pus in lumea reala de catre Ryuk un demon (shinigami). El se decida sa-l foloseasca pt a omori toti criminalii, devenind Kira. Telul sau suprem este de a curata lumea de rau si de a crea o utopie a carui zeu sa fie chiar el. Foarte palpitante episoadele, se intelege astfel si popularitatea imensa. J

Serial Experiments Lain – Asta este povestea unei adolescente, Lain, ce initial este timida si retrasa, neavand mare contact cu lumea sau the Wired, o retea asemanatoare Internetului. Pe parcursul animeului ea isi descopera limitele, nebunia lumii in care traieste si.. In orice caz: “Serial Experiments Lain deals directly with the definition of reality, which makes its complex plot difficult to summarize.The story is primarily based on the assumption that everything flows from human thought, memory and consciousness. “ Daca va suna tentant, eu zic sa-l luati, nu are decat putin peste 20 de episoade si e unul din cele mai impresionante animeuri, ca si concept, care am avut ocazia sa le vizionez.

Astea au fost cateva exemple. Incercati, procesati si poate o sa va alegeti cu un nou hobby! Over and out.

~PunKaSS

Martisorul - Simbolul Primaverii

2008-03-14T10:40:00.000-07:00

Îmi aduc aminte cu drag de zilele copilãriei, mai ales atunci când se apropia timpul Mãrţişoarelor şi mama mi le pregãtea pentru a le face cadou colegelor şi învãţãtoarei. Îmi scria numele pe spatele Mãrţişorului şi de asemenea o urare cât mai sofisticatã.

Dar am crescut, timpul a trecut, m-am maturizat şi acum mi le pot scrie chiar eu, chiar dacã nu dãruiesc foarte multe. În general, cele mai bune prietene ale mele şi oamenii în care am încredere primesc aceastã “micã” atenţie.

Aceastã sãrbãtoare dateazã din cele mai vechi timpuri, la originea ei stând o monedã din aur sau din argint, legatã cu o sfoarã împletitã din douã fire, unul roşu şi altul alb sau chiar roşu şi negru, simbolizând lupta vieţii asupra morţii. De cele mai multe ori aceasta era purtatã de femei şi copii, deoarece credeau în puterea magicã de a vindeca şi de a aduce noroc şi fericire.

Sãpãturile arheologice au scos la ivealã multe obiecte care pot fi considerate mãrţişoare, având o vechime de mii de ani. Poporul roman sãrbãtorea aceastã datinã ce avea loc în prima zi a lunii Martie, lunã ce purta numele zeului Marte, protector al naturii.

La daci, echivalentul lui Marte era zeul Marsyas Silen, inventatorului fluierului. Renaşterea naturii era închinatã şi consacratã acestuia.

Şnurul are şi el o mare semnificaţie. Legenda spune cã firul alb simbolizeazã bãrbatul, înţelepciunea lui sau chiar ghiocelul, floarea primãverii, iar cel roşu semnificã viaţa, femeia, dragostea pentru tot ceea ce este frumos, curajul. Prin împletirea celor douã fire se înţelege schimbul de forţe dintre cele douã sexe ce dau naştere unei noi vieţi.

În Moldova şi Bucovina, fetele tinere purtau mãrţişorul timp de douãsprezece zile la gât, urmând sã fie prinse în pãr pânã la sosirea berzelor sau pânã ce primul pom înflorea.

Se spune cã demult, Soarele obişnuia sã coboare pe Pãmânt, luând întruchiparea unui bãrbat chipeş, pentru a participa la horile satului. Dar, într-o zi, un dragon l-a urmãrit şi l-a rãpit, ducându-l în castelul sãu.

Lumea era foarte tristã, natura parcã murise, iar copiii nu se mai jucau, nu mai râdeau. Melancolia şi pesimismul stãpâneau întreg ţinutul. Dar un tânãr curajos a decis sã alunge rãul de pe pãmânt şi sã readucã la viatã natura. Asa cã, ajutat de mulţi localnici ai satului, eroul nostru a cãlãtorit timp de trei anotimpuri : vara, toamna şi iarna pentru a putea salva Astrul Zilei. La sfârşitul iernii, protagonistul a gãsit castelul dragonului şi beciul unde era ascuns Soarele şi astfel lupta începe. Rãnit şi lipsit de puteri, el elibereazã Soarele, redând fericirea tuturor, dar flãcãul nu a mai apucat sã vadã primãvara. În timp ce zãpada se topea, sângele sãu cãdea, iar ghioceii rãsãreau. A murit cu inima împãcatã deoarece ajutase la sãvârşirea binelui pe Pãmânt.

De atunci, oamenii împletesc cele douã fire şi le oferã fetelor pe care le iubesc sau persoanelor dragi.

Mãrţişorul rãmâne o zi specialã din viaţa mea şi probabil şi din a voastrã deoarece râmân cu multe lucruri plãcute şi peste ani şi ani, când voi fi o "babã" le voi revedea şi-mi voi aduce aminte de ele, reîmprospãtând o paginã din tinereţea mea…. ( =)))))))))))….).

Vã doresc un gând senin de primãvarã şi multe mãrţişoare…..La mulţi ani !!!! de ziua Femeii……

Horror Sights

2008-03-14T10:38:00.000-07:00

Deplasarea de acasã la şcoalã e o adevãratã torturã ce o îndur cu stoicism şi demnitate… pânã când o sã-mi vinã sã vomit de-a dreptul!

Mã îndrept spre locul comun de plecare a cutiei de sardine.

Fosilele deja încep sã-mi rãneascã retina şi neuronii… dar îmi mai este atrasã atenţia de cãtre trafic.

Urc în maşinãrie. Mã stabilesc într-un colţ al meu şi mã uit speriatã şi dezgustatã în jur.

De ce cutia se mişcã faţã de pãmânt dar nu şi pe mine faţã de coşmar?

Expiraţii îţi atrag privirea când cauţi un loc liber. Am încetat sã îmi mai perturb vederea cu hoiturile care parcã se simt stând pe nişte tronuri, însã ei sunt mici şi foarte ridicoli, cu feţele rigide, încruntate şi cu o staturã foarte impunãtoare!

Oricum, este absolut teribil sã vãd în jur numai bãtrâni cu feţele scofâlcite, ridate, cu pãrul unsuros şi ca nişte paie.

Cum ajung unii pãrinţi sã-şi lase progeniturile cu pãmântul uscat, cel primordial, dar totuşi cãutaţi în dicţionar cuvântul “evoluţie”!

Cel mai rãu e sã nu fi putut ocupa loc la fereastrã şi sã trebuiascã sã-i privesc… parcã vãd un val de fum ce se ridicã de la capul meu cãtre cer; sunt sufletele sãracelor celule vizuale…

Şi asta e doar introducerea. Dacã povestea se prelungeşte, ajung la cuprins. E foarte tare sã-mi imaginez cã îi secţionez pe mijloc, cu exceptia faptului cã se vede stratul de grãsime… parcã o şi vãd, galben-portocalie, prelingându-se, mirosind criminal!

Când se deplaseazã, scheletul mişcându-se mã iritã ca nişte cuţite frecându-se! O simfonie a nimicirii sãnãtãţii mintale…

Iar restul acestei manifestãri a naturii e ca o gelatinã legãnându-se…

Îndeajuns am pãtruns la… miezul problemei… Revenind la aparenţe, hainele lor, vechi, mirosind tipic, cu bonusuri de mãtreaţã pe guler şi pe spate mã fac sã-mi pierd minţile…

Dacã şi nasul îmi e asaltat de respiraţii cadaverice, nu doar cã mã ia ameţeala ca în cazurile obişnuite, însã persoana care se va îndrepta în fugã spre uşã, ţinându-se de gurã, apoi bãtând cu pumnii în uşã cerând libertatea şi vomitând voi fi eu!

Voi ajunge sã nu mai merg spre şcoalã cu mijlocul de transport în comun ci cu maşina de la 9. Nasol e cã având cãmaşã de forţã nu o sã pot fuma şi nimeni nu o sã se apropie de o maniacã cu ochii roşii şi spume la gurã cerând o ţigarã.

~Degringolada

Happy Article

2008-03-14T10:33:00.000-07:00

Adică, mai pe româneşte, un articol în care vor fi lucruri frumoase... Da, ai citit bine. Da, acesta va fi un articol fericit. Şi da, eu sunt cea care îl scrie. Acum urmează întrebarea: de ce? Şi răspunsul e chiar mai simplu: i just felt like it. M-am gândit că cele cu violuri, moarte, sinucidere, mizantropie, stoicism &co. sunt prea dese... Writing this is going to be tough though...

Dudes, a venit primavara! E un lucru bun, nu? :D Am început bine? Nu?... Ei, hai că mai încerc...

Si s-a dus la el în cameră, voind să-l întrebe cum şi-a petrecut ziua. Stătea pe scaun, ţeapăn, cu gâtul tăiat, ochii deschişi, limbă scoasă pe afară, cu o privire îngrozită şi cu mâna pe telefon. Sigur voia să o sune. Însă nu a mai apucat... Îngrozită, nu a mai ştiut ce să facă, ce să zică. S-a dus la el, i-a închis ochii, l-a sărutat pe buza superioară, cea care era „accesibilă”, şi a ieşit. Ah! Ups! Asta nu e happy... Să mai încerc.

Erau la parcul de distracţii. Ea nu voia să încerce, însă el tot insistă. Montagne-rousse-ul i se părea foarte atrăgător. I-au trebuit multe ore că să o convingă, şi până la urmă a reuşit. Şi-au luat biletele şi s-au urcat. La început, nu i s-a părut foarte înspăimântător, însă când vagonul s-a dus în jos, a ţipat rău. Viteza fiind mare şi existând şi o problemă tehnică, o şină ieşise de la locul ei, iar părul ei a fost prins şi smuls... Cam doare... Încă încerc...

Zi însorită. Perfectă pentru un picnic. Faţa ei frumoasă, albă şi ovală este luminată de soare, lucru ce-l face pe el să zâmbească. Se uită la ea şi vedea totul... Se uită la el şi nu vedea nimic... Şi-au ales locul unde să-şi pună pătură. Coşul l-a pus între ei. L-a dat la o parte. Voia un sărut. Nu l-a primit. A mai încercat o dată. Acelaşi rezultat. Gustă din biscuite. Se îneacă. Moare pe loc. Strânge coşul, strânge pătura. Soarele încă îi lumina faţa care era mai albă decât înainte...

Okay, ăla chiar a fost freaky. Am început bine totuşi. Cu soarele... Off, pe cine înşel eu aici? Nu aş putea să scriu un articol vesel nici dacă mi-ar cădea din cer... Hmm.. Pentru ultima oară...

Se scoală la ora 2 noaptea. Avea ochii destul de mari încât să fie încurcaţi cu ceasul de pe perete de deasupra lui. Uitase complet de ea! Cum putea să uite? O clipă a stat nemişcat. Se pregătea... Dar, nu mai avea timp. Trebuia să se grăbească. Sare din pat, s-a îmbrăcat atât de repede cum nu a mai făcut-o în viaţa sa. Ia cheile de la maşină şi conduce cu viteză. Ajunge. Aleargă până sus, unde ştia că e ea. Intră în cameră. O vede în pat. Avea ochii închişi. Se indreapta catre ea. Îi spune numele. Nu zice nimic. O ia de mână, dar tot nu a reacţionat. Nu! Nu! Nu se poate... Intră doctorul care fusese anunţat că o persoană străină intrase în spital şi şi-a dat seama imediat cine era... Bărbatul devenise foarte speriat... Avea ea oare să mai trăiască după boala asta? Doctorul i-a zis că inainte cu cinci minute, ea a spus că îşi iubeşte soţul foarte mult, şi apoi a murit... Bărbatul a rămas fără cuvinte... Cum a putut să piardă? Cum a putut să O piardă? Ochii începuseră să fie umezi... Mână încă îi ţinea mână ei delicată, cum a fost întotdeauna... „O, Oana...”. Se auzi un răspuns şoptit „da...” şi a simţit o strângere de mână.

A fost happy? Yey! A fost happy! Did it! Hmmm... La prima povestire putea că el să apucă să o sune, să stabilească un moment de întâlnire, şi să nu mai fie omorât... Sau la a doua, putea ca montagne-rousse-ul să nu fie stricat, iar la coborâre el să o ia în braţe şi să-i spună că totul este bine. La penultima putea că el să-i arate o verighetă şi să o ceară în căsătorie. Ea să rămână uimită şi să accepte, într-un final...

A fost destul de greu ( phew! ), dar până la urmă am reuşit. :D *mândră şi foarte dornică de a mă întoarce la vechile mele articole*

~ThePot

Deja-Vu

2008-03-14T10:27:00.000-07:00

Ti se intamplat uneori sa visezi acele lucruri care se vor intampla de atatea ori. Deja-Vu? Mie mi s-a intamplat de sute de ori. Chiar am inceput sa le pierd numarul. De atatea ori am visat acele lucruri care chiar s-au intamplat. Din pacate nu fiecare vis imi prevesteste cate ceva. E doar imaginatia mea uneori, in care ma invart si am impresia ca imi spune adevarul. Si sper sa imi spuna adevarul.

Se pare ca 70% din oameni au avut experienta de Deja-Vu cel putin o data. Oamenii de stiinta recreaza totul prin hipnoza. (Good thinking, right?:) ) Se pare ca exista mai multe tipuri de deja vu-uri(ce funny suna)

Primul ar fi Deja Vu-ul in care ti se pare ca locul respectiv l-ai vizitat deja.
Al doilea este cel in care ti se pare ca deja ai simtit ceva ce ai mai simtit odata.
Al treilea si cel din urma este deja-vu-ul ca deja ai experimentat acel ceva.

Cativa oameni de stiinta au asociat Deja-Vu-ul cu boli mentale ca: schizofrenia, anxietatea, identitate multipla. Deci daca toti am experimentat asta, avem probleme cu capul?

Farmacologia a demonstrat cica, ca prin utilizarea unor "medicamente" se pot produce unele deja-vu-uri.(eu nu prea cred asta). Desigur ca acele „medicamente” au efecte halucinatorii.

Clarvazatorii reusesc sa „prevesteasca” viitorul prin deja-vu-uri. Aceasta explicatie, nu isi are insa explicatie in stiinta.

O teorie interesanta mentioneaza faptul ca deja-vu-ul reprezinta „memoria” viselor. Sa visezi ceva ce ulterior se va intampla in viitor si sa ai impresia ca deja ai experminetat asta.

O alta teorie este cea a reincarnarii. Intr-o viata anterioara ai experimentat aceeasi situatie sau ai intalnit aceleasi persoane sau ai avut aceleasi sentimente. De aceea, uneori relatam unei persoane: „Vai X, te stiu atat de bine, de parca ne cunoastem de multi ani, desi am facut cunostinta recent”.

Sunt multe lucruri pe care omul nu le-a descoperit. Sunt multe lucruri care stau ascunse sub „pamntul”. Sunt multe lucruri care se afla sub subconstientul omului si totusi acesta nu isi da seama de ele. Sau isi da seama?

~TheScientist

Dragostea este ca o prajitura cu capsuni

2008-03-14T10:23:00.000-07:00

Dragostea este ca o prăjitură cu căpşuni …

Dragostea e ciudată…

Dragostea dintre un băiat şi o fată este minunată

Dar hai întâi să vorbim despre dragostea din această luna. Luna martie. Luna femeilor. 8 martie.ziua mamei. Ar trebui să ne iubim mamele and all that shit. Dar ce se întâmplă când mama nu te iubeşte? Când acesteia pur şi simplu nu îi păsa de tine, de ce îi iei , de ce spui, de cum trăieşti? Bine să zicem că poate te iubeşte un picuţ acolo. Dar este oare de ajuns? Deci dragostea pentru mame de 8 martie e discutabilă.

Deci e primăvară, da? Yey. Happy happy joy joy. Not really. Schimbarea anotimpului aduce cu ea o stare foarte ciudată de spirit. Cel puţin pentru mine. Astenia de primăvară or something. Cu toţii trecem prin ea. Pe toţi ne afectează schimbarea anotimpului.

Iubesti.eşti iubit. Bun. Până aici totul roz în picăţele negre. Dar când începi să foloseşti porecle gen « puiuuuuut” [cu 5 de « u » ,da.] sau «pisoi» deja devine enervare curată. Dacă tot vrei să ai neapărat porecle, ţine-le pt tine. Nu le zice cu atâta nonşalanţă în public sau când vorbeşti la telefon pe stradă. Nu numai că este penibil, dar este şi degradant. Nu sunt fana nicknameurilor de genul într-o relaţie. Consider că avem numele pentru un motiv. Nu să ne strigăm cu nume de animale. E că şi când ai vrea să fii animal. In fine. Subiectul nu era acesta…

Subiectul meu e dragostea după cum ştiţi. Dragostea de toate felurile. Fiecare dragoste e diferită şi fiecare om are o viziune complet diferită asupra conceptului «dragoste».Eu v-o împărtăşesc pe a mea.

Cum am început articolul: »Dragostea este ca o prăjitură cu căpşuni». Cred asta pt că o prăjitură cu căpşuni este dulce. Ca şi dragostea. Cine a fost îndrăgostit ştie sigur că am dreptate. Ce poate fi mai frumos decât să te întâlneşti cu cel de care eşti îndrăgostită într-o zi însorită? Sau când îţi face cadou un lucru pe care ţi-l doreai demult, dar nu ştia, ci doar a nimerit-o sau a aflat de la o prietenă de-a ta. Dar tot în al nouălea cer vei zbura.

Dragostea este frumoasă. Dragostea nu numai că este frumoasă, dar te face să vezi lucrurile cu alţi ochi, cu nişte ochi mai optimişti, cu nişte ochi mai vii şi mai plini de energie. Nu degeaba se zice că ochii sunt oglindă sufletului. Dacă inima[sufletul] este fericit, atunci tău se vede asta în ochii tăi, în gesturile şi în atitudinea ta.

Dragostea înfloreşte şi ea primăvară. Ca toate florile frumoase.

~TheHeart

Multumiri

2008-03-14T10:17:00.000-07:00

Aceasta luna dupa cum puteti observa, am avut 2 scriitori clandestini.
Suntem tare recunoscatori ca ne cititi!!

Va multumim!

~Arteens

Scriitorul clandestin pI (O goana inselatoare)

2008-03-14T10:15:00.000-07:00

Ne naştem într-un fel. Ar trebui să continuăm să fim noi înşine, să nu ne lăsăm prinşi în goană după perfecţiune,căci poate fi înşelătoare.

Realizăm într-un anumit moment că vrem mai mult. Ne oprim, dar nu aşteptăm. Începem să alergăm, suntem prinşi în acea cursă nebună a iluziei şi a patimii. Îmi doresc ceva...tu îţi doreşti? Vrei să mi te alături? Putem alerga împreună pe această pistă fără de sfârşit. Putem încerca să atingem orizontul, dar, ai grijă, orizontul se poate preschimba în praf. Dar nu vei mai vedea vălul ce îţi înceţoşează privirea, vei continua să alergi alături de mine, trecând peste toţi ceilalţi şi hranindu-te din disperarea lor. Dar te-ai gândit ce vei face când vom câştiga? Eu...nu sunt sigur. Dar ştiu ce vei face tu.

Vei înceta să mai alergi. Îţi vei da seama că eu sunt toată lumea, că la fiecare pas făcut în faţă celui de lângă tine, ai făcut un pas către o altă persoană, o persoană care însă nu va exista niciodată cu adevărat. Şi vei rămâne singur. Poate atunci îţi vei aminti de mine, eu, umbra amintirii care se agaţă de vechiul tu. Eu, aparentul obstacol în calea împlinirii tale. Am obosit să mai alerg. Voi alege să te părăsesc, chiar dacă asta înseamnă că voi dispărea. Pentru totdeauna.

Vei cugeta asupra a ceea ce ai ajuns şi mă vei strigă . Mi-am uitat însă numele, s-a pierdut undeva pe drumul între “a fi” şi “a nu fi”. Te vei agăţa cu disperare de trecut, dar nici măcar nu ţi-l vei mai aminti, deoarece tu erai eu, iar eu, nu mai sunt.

Acum te voi lăsa, străine! Singurătatea e fidelă, nu te va părăsi niciodată. Nu e ca mine, un profitor excentric! Dar stai, ascultă! Aud ceva, s-a dat startul, cursa a început. Porneşte! Acum te las, un ultim cuvânt al meu se mai distinge printre ticaiturile continue ale ceasului:...adio...

Scriitorul clandestin pII

2008-03-14T10:12:00.000-07:00

Bla bla… Bla bla bla… Right.. N-am nici cea mai vagă idee de introducere... Pentru această aberaţie scoasă dintr-un loc foarte ascuns al circumvolutiunilor mele. Aş putea scrie despre orice... Orice-mi vine mie în cap la ora asta, despre timp, ce-am făcut la şcoală, stres, ce materii am mâine, cât de tare îmi detest profii... Şi tot aşa... Vedeţi? Deja am făcut un mic brainstorming... Dar unele probabil vi se păr plictisitoare, şi deja intuiti tâmpeniile pe care le-aş turna comentând temele astea, unele aparent interminabile...

Sau probabil că nici nu v-ar păsa... Deja tot auzim mai des vehiculându-se termeni gen “ don’t know, don’t care” şi alte expresii cu sens peiorativ... Şi atot-“inteligenţa” cu care “ţi se ia freză” atunci când încerci să discuţi ceva serios cu un vreun specimen acneic şi plictisit de viaţă... Toate cliche-urile pe care le vedeţi zilnic, stereotipurile, mutrele, figurile şi subiectele inepuizabile cu care îşi toacă timpul adolescenţii în general. Probabil am sunat ca vreo profesoară de modă veche, sau ca părinţii voştri când vă spun că staţi prea mult pe mess... Şi ştiţi prea multe ''emoate'' pe dinafară ( :) )

Dar astea sunt detalii... În universul adolescentilor nimic nu e “prea puţin important” atâta timp cât ţine de fericire temporară... Şi relationeaza strict cu latura emoţională. Yup... Şi am spus... ”latură emoţională” emo, emo kids, emoo... Insigne, machiaj, plete pe ochi, geantă de postaş, carouri, dungi, culori turbate, freze macelarite cu ciobul etc etc etc... Toate fac parte dintr-un set “foaaarte original” (nooot) al indivizilor cu atitudine sictirită, plicitisita, orice răspuns pe care îl dau conţine vreo ironie cu tentă pesimistă... Până aici toată lumea ştie despre ce vorbesc şi majoritatea sunt ostracizaţi de ceilalţi indivizi cu care sunt forţaţi să interacţioneze câteva ore pe zi... Împotrivă voinţei lor.. Şi asta... Pur şi simplu... Ei plâng pentru că... Nimeni nu le poate înţelege sensibilitatea... Şi trăirile interioare... Pentru că “life sucks”... Well that’s too bad, folks... Iar chestiile la care se gândesc ei că sunt de “neînţeles”... Ei bine, tzeapa! sunt deja arhi-cunoscute: probleme cu părinţii... (riiight, toată lumea are) neeext “, şcoală... (oh rămâi la...? that’ too bad... poate ar fi cazul să înveţi), probleme cu prietenul ( la ce? probabil că el e la fel de sensibil ...gândeşte-te de 2 ori ...răneşti pe cineva atât de fragil.. :-< ) Astea fiind doar linii ... Problemele pe care le au aceste specimene... Plictisite şi satule de viaţă... Bineînţeles soluţia pentru rezolvarea lor: cuţitul de bucătărie, cutia de păştile... Un martiric în spatele wc-ului sărind de la etajul 10. 1% din cazuri care cele înşirate sunt chiar puse în aplicare exemplare brave cu multe doage...

În final, fiecare trebuie să găsească o metodă prin care să atragă atenţia... Credeţi sau nu, dar fiecare are nevoie să fie ascultat la vârstele astea... Cercurile de prieteni, atitudinile montate studiate în faţa oglinzii, crizele de identitate ( de nervi)... Practic, în timp ce toate aceste atitudini evoluează... Specimenul cel mic creşte.. Face o personalitate, un cerc de prieteni stabil (nu), poate să-şi ia propriile decizii-îşi poate forma o opinie în funcţie de convingerile/interesele pe care le are. Le numim procese normale, dar privite din punctul lor de vedere... Uneori stârnesc empatie, căci problemele par că nu au ieşire... Dar nu disperaţi, oameni buni! Acneea trece, hormonu’ la fel, ca şi bazdacii de pe creier... În loc să staţi în fatza compului postând poze deprimante pe hi5... Mai bine descoperi zeci de milioane de alte lucruri interesante pe lumea de care să vă bucuraţi. :)

Little Marmot

Se cauta scriitor clandestin

2008-03-14T10:11:00.000-07:00

redactie.arteens@gmail.com

redactie.arteens@yahoo.com

Mulţumim anticipat că ţi-ai bătut capu’ pentru noi!

~Arteens

Repas sur repas

2008-03-14T10:06:00.000-07:00

~Radu

melodie: - andries , banii tai nu sunt buni aici

film: toma caragiu J "amintiti-va de vremurile bune"

carte: vasile voiculescu - ultimele sonete ale lui shakespeare

site: ...siteu` nostru desigur

~TheHeart

Am ascultat ,mi-a plăcut:

Puddle of Mudd –She hates me (alternative rock): o melodie care personal mă face să dansez şi să mă simt mai bine când sunt tristă, chiar dacă versurile nu sunt aşa de optimiste. :)

Am vizionat, m-a impresionat:

I could never be your woman (Michelle Pfeiffer,Paul Rudd,Saoirse Ronan):- O comedie în care Michelle Pfeiffer care este Roşie se indragosteste de un băiat cu mult mai tânăr ca ea… In aceaşi perioadă fiică acesteia se indragosteste pentru prima oară… Toate sub atentă observaţie a Mamei Natură care este interpretată de Tracey Ullman.

Nu am mai văzut demult o comedie care să mă facă să râd aşa. Merită cu adevărat!

Am citit, m-am delectat:

“The Intimate Adventures of a London call girl” –Belle de Jour- Cartea această este de fapt un blog care a devenit foarte cunoscut în ultimii ani. Este despre o call girl din Londra. Este povestită ,sub forma unui jurnal, atât viaţă ei personală cât şi cea din timpul jobului.

Nu este recomandata pudicilor. :P

Hrană pt mouse:

www.doo-oo.eu – Un site cu teste de personalitate, de dragoste, cu bancuri, spânzurătoarea etc … Nice pt o destindere funny J…

~SnoWhite:

Am ascultat, mi-a plăcut:

From Yesterday – 30 Seconds to Mars - o trupa de alternative si progressive rock din California. Melodia se află pe albumul “A Beautiful Lie”, cel de-al doilea album al lor, videoclipul acesteia fiind realizat în China şi având o durată de 14 minute.

Am vizionat, m-a impresionat:

Heroes – Un film despre oameni din lumea întreagă care descoperă că au puteri supranaturale….

Am citit, m-am delectat:

GESTAPO – Sven Hazle – Un bărbat robust, cu obraz prelung de viking, surâde degajat şi senin obiectivului fotografic. E Sven Hazle aşa cum apare el în fotografia de pe pagina de gardă a romanelor sale. Dar este suficient să treci de această primă pagină, pentru ca războiul să se năpustească asupra ta, să te poarte peste câmpurile răscolite de explozii, peste oraşele năruite sub bombe, acolo unde brutalitatea şi cinismul fascist îşi propuseseră să lichideze totul: vieţi, speranţe, năzuinţi.

Hrană pentru Mouse:

http://www.worldometers.info/ - vei gasi foarte multe statistici actualizate permanent…

~Degringolada

Am ascultat, mi-a plãcut:

Slayer – Eyes of the Insane

Pe lângã melodia foarte marfã, mesajul e foarte potrivit pentru cei a cãror imaginaţie abundã dar şi abuzeazã de imagini înfricoşãtoare.

Am vizionat, m-a impresionat:

Sweenie Todd

Cu Johnny Depp, un musical horror. Dacã e vorba de Johnny Depp, nu evitaţi vizionarea doar cã fiind un actor superb credeţi cã din aceastã cauzã e un film apreciat, but bare in mind cã acesta îşi alege filme dificile şi interesante. Ca un indiciu – veţi vedea multe moduri de tãiere a gâtului. In orice caz, e o morbiditate elegantã împletitã cu inocenţa dragostei oarbe, fãrã a uita de nebunie şi mizantropie.

~ThePot

Am ascultat, mi-a plăcut :

Kidneythieves este o formaţie industrial rock, cu Free Dominguez ca şi solistă. Au început din anul 1998, iar cântecul lor cel mai cunoscut „Before I’m Dead” este cunoscut ca fiind unul dintre soundtrackurile din „Queen of the Damned”.

Am vizionat, mi-a plăcut :

„Queen of the Damned” este un film din 2002 cu şi despre vampiri. Legătura dintre vampiri şi Egipt mi se pare un pic trasă de păr, dar apare Jonathan Davis :D Şi muzica este făcută de Jonathan Davis :D

Am citit, ne-am delectat :

Ultima carte pe care am citit-o este Macbeth, dar eu vă recomand „The Black Cat” de Edgar Allan Poe. Pentru unii poate o să li se pară cam înfricoşătoare (sau chiar foarte), dar eu o ador. E o povestire mică, cum ne-am obişnuit la el :P

Hrana pentru mouse :

www.eventful.com este un loc în care poţi vota formaţia favorită să vină în oraşul tău, iar cu un număr considerabil de voturi, poate că o să se întâmple...

~Drax

Am ascultat, m-a incantat:

Audioslave - Out of Exile

Am vazut si mi-a placut :

Hunting Party

Am citit, m-am delectat:

Ion Luca Caragiale treci peste bubico si citeste toata opera atunci o sa realizezi ce geniu a fost

Hrana pentru mouse:

www.softpedia.com - muulte chestii

~TheScientist:

Am ascultat, mi-a placut:

Natalie Imbruglia – Torn –Heh cine nu a auzit de melodia asta? Mai veche ce-i drept, dar hey, bringing back good old memories, right? Mie cel putin mi-a adus.

Am vizionat m-a impresionat:

Charlie Wilson’s War – productie 2008: cu Julia Roberts si Tom Hanks. Un film care te lasa fara cuvinte. Niciun film nu a reusit sa puna in prim plan, atat de bine, o problema a unui razboi existent. Regizat de Tom Hanks.

Am citit, m-am delectat:

„Initiatul” – Katherine Kurtz & Deborah T. Harri – „Sir Adam Sinclair, mai mult decat un doctor, mai mult decat un detectiv... un INITIAT prin venele caruia curge sange de templier. Misiunea sa este sa protejeze Lumina impotriva celor rataciti pe Calea intunericului."Anumite adevaruri pur si simplu exista! Iar adevarul ultim asupra templierilor [...] e ca toti cavalerii Templului din Ierusalim au urmat singurul drum al devotamentului fata de Pamantul Sfant si au pastrat adevarurile secrete. Multi au preferat sa arda pe rug decat sa tradeze ceea ce Ordinul considera a fi sacru. Iar un rege al Frantei, din secolul al XIV-lea, care hotarase sa distruga Ordinul, sperand sa puna stapanire pe bogatiile lui legendare, nu avea sa afle niciodata ca incomensurabila bogatie a templierilor nu consta in aur, ci in cunoastere..."
"Personaje fascinante intr-o lume fabuloasa, amenintata de fortele intunericului."( New York Times)

Hrana pentru mouse:

http://www.questionablecontent.net – un comic pe gustul tuturor

~PunKaSS

Carte: Nu toata iarba e la fel –Alain Gavrilutiu

Autor roman. Uite un pasaj din carte, poate cine stie, e pe gustul tau:

http://atelier.liternet.ro/articol/3217/Alain-Gavrilutiu/Nu-toata-iarba-e-la-fel.html

Film: Labyrinth (1986) . O minunatie de film, cu Bowie si Jennifer Connelly la 15 ani. (Requiem for a Dream). J

Melodie: David Bowie—Starman si Ah! You pretty things. Ahh, am ce am cu David Bowie saptamaile astea, nu ma mai satur :P Cred ca e de la film.

Net: www.asofterworld.com Blissful funny randomness. Webcomic. ^.^

Nr.2

2008-02-13T10:38:00.001-08:00

Please excuse us

2008-02-13T10:37:00.000-08:00

Stim ca trebuia ca revista sa apara mai devreme, dar din cauza lenei care ne-a invaluit cat si presiunea creata de scoala ne-a determinat sa o postam mai tarziu.
Sincere scuze!

~The Scientist

Meet Bla-Bla

2008-02-13T10:34:00.001-08:00

*Warning: PENTRU CEI CARE NU SUPORTĂ CUVÂNTUL “BLA-BLA” SĂ NU CITEASCĂ!!!

Introducere aberantă:

Vrei să ne apucăm să facem Bla bla? Bla bla când te scoli: “ah ce ziii….bla bla”, ai tăi încep să facă bla bla în capul tău…când ajungi la scoală şi profii îţi umflă capul de bla bla??? Când o arzi aiurea şi în capul tău se învârte Bla bla? Exact. Aberant. Dar te-ai gândit că poate toată lumea e Bla bla? Bla bla here, bla bla there, bla bla bla everywhere.

Ştii uneori cât e de enervant când începi să spui cuvinte fără rost? Meet Bla-Bla, el e singurul care te ascultă. Da, deşi simţi că lumea în jurul tău aberează şi e cu capul în nori gândindu-se la Bla-bla, gândeşte-te că mai degrabă tu eşti cel/cea care se îngroapă în Blabla-uri stupide.

Bla-Bla=lucru enervant, care nu te interesează, uneori folosit de către profi sau părinţi sau de către tine, cel mai des.

Meet Bla-Bla!!!

Face parte din viaţă ta de zii cu zii. Ţi se pare stupid sau fără logică? Gândeşte-te puţin la ziua de azi. La câte Bla-Bla-uri au fost azi sau câte Bla-Bla-uri ai spus tu azi? Enervant? Ciudat? Dar adevărat. Bla-Bla-ul în ziua de azi a devenit ca o a doua piele de care nu te poţi descotorosi oricât ai încerca.

De câte ori ai stat la taclale cu gaşca sau cu o/un prieten căruia i-ai împărtăşit toate Bla-Bla-urile care ţi-au trecut prin cap si totuşi el/ea asculta sau puţin se prefăcea?

Nu încerc să demonstrez nimic. Vreau doar să îţi bag minţile in cap.(nu o lua ca pe ceva rău)

Uite, să stai bine să te gândeşti poate tot ce am scris eu aici reprezintă un Bla-Bla pentru tine dar pentru alţi poate părea ceva foarte interesant de citit(yeah right, de parcă aşa ar fi).

Dacă ar fi să o luăm la modul ăla în care să ajungem să analizăm orice lucru, ar trebui ca totul în jurul tău să devină un bla bla. Ei bine… în cazul ăsta nu mai e o aberatie, esti doar o persoană căreia nu îi pasă de nimic în jurul lui decat de propia persoană.

The EnD:

Am vrut să îţi atrag atenţia in privinţa faptului că şi tu mai poţi spune lucruri mai aberante decat alţi, poate bla-bla-uri mari ca mine, cine ştie?

~TheScientist

Desenul lunii

2008-02-13T10:33:00.000-08:00

Tehnica vs Concept

2008-02-13T10:32:00.000-08:00

Cei ce se stiu slabi de inima sa renunte la vointa cunoasterii si sa apeleze la auto-conservare aka ignoranta. Ah, nu e nevoie sa fiti duri cu voi si sa va incapatanati tocmai din cauza prevenirii mele, pana la urma orice om, oricat de intelept, inteligent si destept inca mai este ignorant. Nu e nimic rau in asta, priviti-o ca pe o ceata de mister ce poate fi improspatoare in contextul cunoasterii.

Conteaza mai mult continutul, conceptul, mesajul sau este mai important aspectul tehnic?

Este o intrebare retorica si ironica, sper ca nimeni nu intentiona sa o ia ca atare, nu de alta, dar lasam niste minte balansandu-se intr-o dilema.

De fapt, fotografii sunt atat de ametiti datorita aspectului tehnic… Oricum, asta din dorinta ascendenta a omului, in cazul de fata spre a-i reusi perfect fotografia. Ok, asta nu este demn de mustrat, dar totusi, in numele demnitatii inteligentei si creativitatii umane (demnitate, uman – caracteristici superioare! macar la gandul asta intorceti-va la normal, falindu-va si batandu-va in piept pentru acest compliment), tehnica nu trebuie sa treaca de jumatate din raportul procesului de creare a fotografiei. In plus, what the fucking holy shit, partea de tehnica nici nu reiese de multe ori din imagine. Daca nu exista creativitate si sentimente fata de subiect, atunci fotografia poate deveni cu usurinta o tehnica a unor aparate de fotografiat mobile, zburatoare, cu un cip ce le coordoneaza spre a imortaliza orice cu conditia indeplinirii regulii de aur, spre exemplu, dar in special sa fie lumina potrivita si elemente de estetica vizuala precum simbol, cromatica si nimeni nu ar realiza diferenta, desi uneori nici regulile de cromatica nu prea mai sunt indeplinite la oameni.

Acest fenomen al suprematiei tehnicii in fata partii artistice a omului ma duce cu gandul, datorita paranoiei mele, sper ca nu realismului meu (desi din pacate speranta coincide cu amagirea pentru mine), ca sa fii fotograf implica o spalare de creier ce te scapa de apasatoarea greutate a gandirii, si te conduce la o a simturilor creative si estetice, lejera amortire, ce iti permite, ca multulmire ca ai achizitionat aparatura, ca o injectie pentru a nu te destepta din decadere, sa ai placerea sa apesi tu pe buton si sa vizualizezi produsul si sa fii numit fotograf doar cu afisarea sculelor performante. Sa rasune in urechi duritatea cuvantului “produs”! Sa se traga un semnal de alarma, in speranta ca acest cuvant de rezonanta a unor cutite frecandu-se pe tais, rezonanta de un adevar amar, este in contrast cu conceptia preconceputa a fotografiei, de mult moarta, insa.

Incercati sa salvati arta fotografica din decaderea-i tragica! Aveti constiinta sau fiti egoisti (oricum cand faci ceva bun mereu, dar mereu, in toate cazurile, faci ca sa te simti tu bine, deci, e doar formularea diferita, in esenta… He he, eu v-am prevenit sa nu cititi, acum adanciti-va si voi in abisul desconsiderarii valorii umane… Uneori ignoranta e o binecuvantare… “Fericiti cei saraci cu duhul”…).

Degringolada

Seriale – Mini Reviews

2008-02-13T10:29:00.001-08:00

Odată cu apariţia torrent-elor şi popularizarea lor s-a eliminat necesitatea de a aştepta lângă televizor în aceeaşi zi la aceeaşi oră din fiecare săptămâna pentru a prinde serialul preferat. Torrent-ele au făcut posibil transformarea serialelor în filme de foarte lung metraj. Astfel un sezon se poate viziona în câteva zile. Reclamele nu mai deranjează pe nimeni, nu se mai pierde nici un episod şi nici un frame. De asemenea se pot revedea cele mai vechi seriale în formatul lor original netraduse, de câte ori îţi pofteşte inima şi o zi după ce apar la televizor în ţările unde sunt produse.

O să va prezint aici câteva dintre serialele mele preferate, poate câteva şi printre ale voastre, să vi le recomand, poate să va aduc aminte de câteva mai vechi.

Married With Children

Indiscutabil serialul de comedie care a avut cel mai mare succes internaţional vreodată şi cu una dintre cele mai lungi durate de difuzare. Este absolut unic ca şi toate personajele sale, Al fiind probabil cel mai umilit şi auto-umilit personaj din istoria televiziunii.

Cow and Chicken

O producţie care acum se poate numi clasică de unii si o mare aberaţie de către alţii. Doar dacă eşti copil sau dacă ai simţul umorului corect dezvoltat îl poţi urmări cu plăcere şi savura umorul său bazat total pe penibil.

I Am Weasel

Cealaltă jumătate a lui Cow and Chicken unit de el prin personajul comun şi inconfundabil The Red Guy.

Daria

Izolată într-o mare de personaje mononeuronale şi multistresante cuprinse în intelectualitatea vieţii de bimbo/jock său robot. Expresia unică a feţei sale indică entuziasmul său cu privire la socializare. Ea vrea doar să îşi servească sentinţa din familie, şi să provoace cât mai multă durere în rândurile inamice. Un serial despre tortura liceelor americane. O operă cu ambalaj MTV.

Prison Break

Una dintre cele mai noi preferinţe ale mele. Cu o idee foarte bună chiar dacă poate nu originală şi un scenariu mai bun, Prison Break este ceea ce îţi indică şi titlul şi o producţie foarte reuşită ce îşi adună din ce în ce mai mulţi fani. Va recomand să renunţaţi la prejudecăţi şi să încercaţi un episod. Povestea se desfăşoară în jurul fugii a 2 fraţi nevinovaţi de lege şi corupţie după evadarea din închisoare evident.

The Simpsons

Originalul din seria de seriale având la bază o familie disfuncţională. Cu layout-ul classic : drinker_house-wife_boy_girl_dog. Având la active numeroase sezoane şi încă fiind difuzat pot să spun că nu şi-a pierdut nici o clipă calitatea său ideile. Originea “D-oh”-ului atât de celebru şi inventatorii unui gen cu foarte mult succes.

Family Guy

Plagiatul, sau poate doar o asemănare întâmplătoare, acest serial reia ideea familiei în care relaţiile dintre membrii săi alcătuiesc crema scenariului şi introducând flash-back-urile. Family guy duce comedia la un alt nivel şi te face să râzi!

American Dad

Plagiatul plagiatului, său cum vrei să îl iei ia aceeaşi idee, produs cam de aceeaşi oameni ca family guy şi te face să râzi din nou .

South Park

Numărul episoadelor sale este deposit doar de numărul sucombarilor lui Kenny. Cu unele din cele mai reuşite cântece parodice şi cu un film de lung metraj la activ, cu un stil de animaţie caracteristic şi batandu-şi joc de tot, acest serial este dedicat unui public matur dar este prea reuşit că să nu te uiţi oricum. Unul din serialele mele preferate.

Heroes

Da, sunt multe seriale cu şi despre oameni cu puteri speciale dar acesta a reuşit să facă subiectul interesant din nou. Îţi poate oferi o poveste plăcută şi complicată în acelaşi timp. Unul dintre cele mai mari calităţi ale sale este faptul că nu vei ştii niciodată ce se va întâmpla în următorul episod. Povestea cuprinde lupta dintre bine şi rău, evident, apoi lupta pentru familie şi pentru a salva planeta.

Top Gear

V-aţi gândit câta benzina consumi în plus dacă, conduci cu o mustaţa? Sau ce maşină poate ţine mai bine apa? Ei s-au gândit. Jeremy Clarkson, James May şi Richard Hammond s-au gândit. O producţie BBC, Top Gear este o emisiune cu şi despre maşini cu totul inedită şi mai amuzanta decât multe seriale de comedie. Nu o să regreţi absolut nici un serial din ea. Aceasta este seria mea preferata.

John Doe

Din păcate s-a produs un singur sezon din acest serial poate prea complicat pentru audientele din ţara sa nativă. Acest lucru nu trebuie să vă descurajeze, John Doe personajul principal ştie absolut totul despre tot dar nimic despre sine. Este un adevărat Sherlock Holmes. De-a lungul seriei ajută poliţia să îşi rezolve cazurile în timp ce încearcă să îşi descopere identitatea şi să se protejeze împotriva unei conspiraţii.

Spawn

Luând ideea şi 2 personaje din filmul de acum câţiva ani seria Spawn continuă povestea generalului forţelor iadului pe pământ într-un format de animaţie destinată exclusiv publicului matur…. Nu vă uitaţi!!! Sau nu.

Mythbusters

Mai trebuie să va spun ceva? O serie geniala ce vă raspunde la orice întrebări, chiar daca penibile. Dacă nu i-aţi văzut până acum trebuie sa ii cautati neapărat.

Jackass

Johny Knoxville şi cu banda sa de scrântiţi genetic îşi provoacă durere pentru distracţia noastră. Cei cu astfel de gusturi şi cu tendinţe masochiste vor adora acest serial. Dacă nu aveţi un stomac cel puţin rezistent nu vă uitaţi

Vă mai recomand câteva seriale de aceeaşi calitate:

American Chopper

Saved by the Bell

Seinfeld

Futurama

Time Squad

Freakazoid

Vizionare Placuta!!

Underground Romanian Goods

2008-02-13T10:28:00.001-08:00

Muzica e tot un fel de combustibil, combustibilul sufletului. It reminds us to tick and tack when we’re too bored to do so. In UK, 28% din timpul liber al tineretului este alocat muzicii, iar in Romania cea de toate zilele eu cred ca procentajul e chiar mai mare.

As putea sa vorbesc despre tot soiul de muzici, metal, pop dance, hip hop, dar o sa ma rezum la muzica underground romaneasca. No, not d’n’b, desi intra si el in categorie, nu prea am cunostinte in domeniu. O sa vorbesc despre valul punk-rock si cel alternativ british indie.

Acum 4-5 ani, daca ascultai sau macar auzisesi de E.M.I.L. era intr-adevar ceva. Un an doi mai tarziu, Underworldul era asaltat de tinerice venisera sa se distreze ascultand Z.O.B., E.M.I.L., Cobe, Protex si Buzz la Punk-fest. Mai tarziu, evenimentul se repeata in Preoteasa la Casa de Cultura Studentilor. Nu trecea o saptamana fara macar un concert zbenguit punk rock in Fire sau un ska usor si placut de la Dance Trauma, in Expirat. “Rom, Fum si Vanilie” avea loc fruntas in playlisturi si se asculta in doze zilnice, Pistol cu Capse abia rasarea, iar Chester era o idée pe drum.

In vremea respectiva, punk-rockul was king in the underground scene. Normal, existau si trupe gen OCS, Luna Amara, Kumm, Travka sau Blazzaj care nu puteau fi chiar bagate intr-un plic si etichetate. Astea sunt trupe care au un soi de stabilitate si continua sa cante si sa incante si astazi. Intorcandu-ma la oile noastre, pustii si pustoaicele erau in a craze, filmul lor preferat era SLC Punk, crestele erau portocalii, berea din belsug si blugii erau rupti. Era super distractiv, de ce sa mint. : )

Dupa inca cativa ani, deja intrant in a doua jumatate a primului deceniu din secolul 21 *respira*, lucrurile incep sa scartaie. Concertele se imputineaza, trupele se disperseaza si cluburile precum Under si Expirat isi schimba locatia, numele si stilul. Apare Suburbia, Fabrica si The Loft, care incep procesul de promovare a indie-ului alaturi de Big Mamou, care se ocupa mai demult cu asa ceva. Un Underlondon ici-colo, cu trupe din UK cu un stil nou, atractiv, mai cuminte, MTV2 fac trupe ca Arctic Monkeys, Franz Ferdinand, The Kaiser Chefs si Queens of The Stone Age sa prinda si deodata, it happens. Vocile domoale si combinatiile de chitara mai funky formeaza un sound indubitabil de englez isi face loc, adunand fani. Ne lasam bratarile tepoase la o parte, dar pastram pantalonii in carouri, ne cumintim parul, cumparam o camasa si o vesta si vedem ce se intampla. Trupe romanesti precum The Mood , The Amsterdams, Vaduva Bob, The Pixels si Hotel Fetish se fac auzite si-si ocupa un loc fruntas pe scena muzicala underground. Oamenii au nevoie de un val, de ceva hip and now, care sa sune bine si cu care sa se identifice. Indie has just been tagged.

Personal, I love and get lost in all of them. Styles, that is. Imi plac si trupele mai putin cunoscute care o dau in blues si in jazz (Dutevino, Blazzaj) sau in alternativ si grunge (Blister Blue, Zborul, Buricul Pamantului) , si de ce nu, si cele mai cunoscute (Kumm, OCS). In final, e un sentiment placut sa vezi ca ai de unde alege. Lasand la o parte trecerea de la punk la alternative indie, numarul trupelor care isi incearca norocul si creeaza muzica buna a crescut in anii astia. Bloody awesome, if you ask me. Keep’em coming, combustibil, combustibil. J

Post Puto

2008-02-13T10:26:00.000-08:00

(Aşa…sã vedem, cum începem ?

Ah…. am început ?

Bun… pãi ia sã spunem)

Bunã seara, vã mulţumesc cã aţi ajuns în seara aceasta şi aş vrea sã încep spectacolul prin a spune :

“V-aţi gândit vreodatã sã vã gândiţi “ ?

(Nu, nu, nu e bine , n-o sã le placã niciodatã, o sã mã zboare de pe scenã…)

“Glumeam, glumeam, dar v-aţi gândit vreodatã sã decideţi voi sau sã vã creaţi o a 3-a opţiune ? “

(e, aşa e mai bine vãd cã au luat momeala, hai sã vedem ce putem face din asta)

“Da doamnelor şi domnilor, cum vã spuneam, în zilele de azi când totul merge aşa de repede şi totul este ultra rapid, la performanţe înalte şi viteze mai mici doar decât cea a luminii soarelui care ne dã caldura şi lumina necesare, trebuie sã ne oprim un pic şi sã ne punem întrebarea dacã noi în ultimul timp mai decidem. “

(da, bunã introducere , le place, atunci hai sã continui uşor)

“Ce vreau sã vã spun este cã odatã cu tehnologia care ajutã omul nespus, el are şi acest impuls de a lenevi.”

“Acum nouã ne place sã ne mãgulim, sã ne minţim cã am evoluat pentru cã… putem construi o maşinã, putem merge pe apã şi avem nişte ecrane laminate şi cã avem calculatoare de buzunar şi paste cu gust de usturoi şi maionezã dar sã vã spun ceva, dragi spectatori, noi abia dacã am ieşit din junglã”.

“Judecaţi acest aspect, ar putea sã fie interesant pe viitor”.

“Gândiţi un pic la toate activitãţile pe care le faceţi, sã vã intrebaţi “de ce”.”

“Şi referitor la asta cred cã am câteva exemple foarte bune şi aş vrea sã-mi aduc contribuţia în a perfecţiona aceastã minunatã şi inocentã ţãrişoarã a noastrã în care locuim.”

(scoate o foaie de hartie şi începe sã citeascã)

“In primul rând aş vrea ca pentru viitoarele generaţii pe care le antrenãm şi cãrora le modelãm creierul şi personalitatea sã nu le mai imbrãcãm la fel şi sã le punem sã gândeascã la fel.

De aceea propun ca pentru BAC elevii sã înveţe, sã se dezvolte, sã se autodepãşeascã dacã doresc.

Nu vã mai ajutaţi copiii la lecţii, lãsaţi-i sã-şi facã singuri temele şi mai ales nu vã mai duceţi ca papiţoii cu flori la profesori pentru a obţine o notã bunã sau ca sã stea copilul în prima bancã, asta nu-l va face inteligent. Doamnelor, nu vã mai trageţi copiii de urechi, presupun ca urmele acelea de pe faţã spun ceva despre trecut şi am crezut cã aţi înţeles cã violenţa nu este soluţia.

Şi mai presus, bãi baieţi discutaţi cu profesorii şi spuneţi-le sã vã citeascã şi interpretarea voastrã, pe care nu o sã o copiaţi de pe net şi o sã vã gândiţi la ea.”

“Nu mai copiaţi de pe referate comentariul la “Somnoroase Pãsãrele” sau din Taine “Iarna” “

“Cu sigurantã la BAC nu o sa aveţi Tainele la-ndemâna şi nici dicţionarul.”

“….ce vreau sa spun este cã….”

(actorul reuşeşte sã plece de pe scenã smulgând sute de aplauze, în drum spre casã se întâlneşte cu o domnişoarã care îl roagã sã îi dea un autograf. Mai târziu se duc la o cafea şi el încearcã sã-i spunã cum cã nu e bine sã fumeze şi sã cheltuiascã banii pãrinţilor pe lucruri aşa de scumpe. Mai târziu ea îl invitã acasã şi acolo au trãit fericiţi pânã .. încã o sãptãmânã….)

Acesta a fost o zi din jurnalul primului actor de stand-up românesc din primii ani de dupã comunism.

Pur si simplu....Vatra-Dornei

2008-02-13T10:23:00.000-08:00

Vacanţa de iarnă mi-am petrecut-o cu familia într-o localitate de munte, departe de zgomotul cotidian, în România, şi nu în
Austria sau alte destinaţii care acum sunt la modă! Uite că se poate şi în România!
Staţiunea Vatra-Dornei este un mic orăşel, cam la 600 km depărtare de Bucureşti, situată în Sud-Estul judeţului Suceava. Este un oraş liniştit, cu multe facilităţi.
Oraşul are chiar şi o legendă: se spune că Dragoş Vodă, descălecătorul Moldovei, a venit sa vâneze prin părţile locului, unde a întâlnit o fată frumoasă cu părul bălai, pe nume Dorina. Dragoş a plecat la vânătoare şi urmărind o căprioară prin pădure, a reuşit să o ucidă cu arcul, dar, când a ajuns aproape de ea, a descoperit că era, de fapt, frumoasa fată. În amintirea ei, Dragoş a botezat locul şi râul din preajmă după numele fetei, devenit astăzi Vatra-Dornei.
Anul acesta am petrecut cele două săptămâni de vacanţă acolo, la bunici, unde vremea a fost nemaipomenită, zăpadă mare, dar şi frig de-ţi îngheţau dinţii în gură, aproape -25 de grade.
Şi acum parcă îmi aduc aminte de zilele în care mă culcam pe la vreo 2 sau chiar 3 dimineaţa, lucru ce nu mai facusem de mult, iar a doua zi mă trezeam pe la vreo…11. Dar nu-mi păsa de nimic…aveam de citit…. “Patul lui Procust”.. dar nu era notat în agenda mea personală….hotărâsem să mă relaxez şi să nu imi pese de şcoală pentru câteva zile…Eram nerăbdatoare să ies la zăpadă, sa merg pe pârtie, să fac fotografii, să beau un vin fiert şi să stau afară până noaptea târziu, până nu îmi mai simţeam degetele de la picioare…
În data de 28 Decembrie 2007, a avut loc un festival intitulat “Porniţi Plugu’ Feţi Frumoşi” aflat la ediţia a 10-a. La acest eveniment au luat parte grupuri de oameni din oraşele judeţului Suceava şi din comunele aflate în jurul Municipiului Vatra-Dornei. Ei au venit şi l-au urat pe primar, fiind deghizaţi în diferite costume şi prezentând dansuri tradiţionale zonei respective. Se pare că evenimentul a fost mai reuşit anul acesta, deoarece mulţi turişti au fost prezenţi acolo şi s-au declarat impresionaţi de obiceiurile românilor. Chiar dacă frigul pusese stăpânire pe ţinut, participanţii se încălzeau dansând sau unii, mai “bătrâni” luând o gură de ţuică!!!
Visez la zilele acelea, mai ales când mergeam cu frati-miu şi mâncam o porţie de papanaşi…Ce bunătate..sau când bunica ne mai făcea vreo prajitură delicioasă.. Şi cu toate astea au trecut doar cateva săptămâni de când am început şcoala şi parcă tot mai bine era acolo.. Aer curat, a breath-taking landscape….şi linişte.. Poate cel mai important lucru pentru mulţi dintre noi!!!
Păcat că s-a scurs prea repede timpul!! Dar la anu’ din nou.. ”Acelaşi loc, aceeaşi oră!” şi mai ales la vară când este şi mai frumos şi mai …CALD…bineînţeles. Vă recomand Vatra-Dornei cu cea mai mare plăcere, deoarece are potenţial şi merită vizitată. De asemenea, este foarte aproape de unele dintre cele mai frumoase mânăstiri româneşti: Humor, Putna, Suceviţa, Moldoviţa. Prima, însă, pe lista voastră ar trebui să fie Voroneţ, deoarece, după cum ştiţi sau ar trebui, este considerată “Capela Sixtină a Orientului” datorită frescei de pe faţada de vest. Restul lucrurilor vă las să le descoperiţi …
Până atunci, bine aţi revenit la MUNCÃÃÃÃÃ!!!!

Nameless

2008-02-13T10:20:00.001-08:00

In faţa calculatorului... Unu, doi, trei, biţi… Una, două, trei mesaje de la cristi… Cui îi pasă ? Cui îi pasă de toate astea ? ‘’Sărbători fericite’’ cică… ‘’Da. Mersi. La fel. Hug hug.’’… Da… Doar o faţadă... Te simţi gol pe interior… Mama ta : ‘‘Ce?? Nu ţi-ai făcut patul? De câte ori ţi-am zis să ţi-l faci ?’’ ‘’Da, mamă, o să-l fac…’’ ‘’Păi, să te văd…’’ Cui îi pasă dacă îmi fac patul sau nu? Ciudat, însă… Cum se potrivesc lucrurile… Biroul trebuie să fie gol, patul trebuie să fie gol, sufletul trebuie să fie gol… Chiar e gol. Chiar nu mai simţi nimic. Nu-ţi mai pasă de nimic… De ce ţi-ar păsa? De ce ţi-ar păsa să-ţi faci patul? Doar ca să înveţi să ţi-l faci? Să ştii că asta trebuie să faci după ce o să te casatoresti şi o să ai o familie? După ce o să ai copii? Ca să le spui şi lor aceleaşi lucruri pe care ţi le zic părinţii acum, şi să nu te mai suporţi că ai ajuns ca părintele tău, să te închizi în cameră şi să începi să plângi pe saturate? Să te gândeşti că adolescentul tău te urăşte din tot sufletul aşa cum ai făcut şi tu cu părinţii tăi? Să ştii că şi ei suferă şi că tu nu poţi să-i ajuţi pentru că îţi baţi joc de ei? Da, tu crezi că e o glumă, dar oare copilul tău e de acord? Nu vezi cum i se schimba expresia feţei atunci când le spui? Nu vezi cum suferă? Da, te urăşti că nu poţi face nimic, dar acesta se simte mai bine când nu faci nimic… Doar să îl laşi în pace… Să nu zici nimic… Nu ţi-a cerut părerea. Te-ai întrebat de mii de ori ‘de ce?’, dar nu ai găsit răspunsul… Poate că nu are nevoie… Poate că ţi-ai bătut joc de el… Nu te-ai gândit la asta? Poate că da, dar nu ai vrut să recunoşti… Nu ai vrut să recunoşti că ai gresit ca un părinte… DA ! AI GREŞIT! NU, nu esti perfect. De ce să te crezi perfect? Doar că esit adult? Poate că adolescentul tău ştie mai multe decât tine… Poate că vrea să scape… de tine… de probleme… de lume…

Cum să nu? Du-l la psiholog… Ajută? Poate… Dar cine ştie ? Poate că nu. Poate că înrăutăţeşte lucrurile… Asta tot nu poate dovedi contrariul că viaţă suge. Suge, oameni buni! Serios! Şi nu sunt singura care zice asta! Atâtea probleme, nu numai ţie, dar şi familiei tale, pe care zici că o urăşti, şi de fapt, ştii că în sufletul tău, nu e aşa. Îi iubeşti… Dar îi şi urăşti.. Ii urăşti pentru că te-au făcut ceea ce eşti… Ii urăşti pentru că te-au adus pe lumea asta… Pentru că mama ta s-a trezit pe la 35 de ani ‘’Vreau un copil. Nu mă simt FEMEIE dacă nu o să am un copil…’’ Şi apoi, there comes you… O chestie mică d vreo 3 kg, plin de sânge, urlând din toţi plămânii… De ce urlă toţi copii când se nasc? Maybe they want back...

Apoi creşti, şi desigur că suferi. Suferi din cauza lipsei tale de experienţă, din cauza persoanlitatii tale, care se reflectă în ura faţă de părinţi, pierderea prieteniilor, iubiţi/iubite pierdute doar din cauza persoanlitatii tale stupide, în care zici lucruri fără înţeles, ironice, cinice, pe care nu le vrei să le spui. sau chiar le gândeşti, dar sunt puse într-un loc foarte bine ascuns, de unde nu vrei să iasă… Dar până la urmă, chiar asta se întâmplă.. Şi te urăşti pentru asta… Vrei să se termine… Vrei să te schimbi. Vezi că nu poţi, aşa că you just feel miserable… And feel like that there’s no point… Vrei să scapi… Dar nici asta nu vrei. Mai ai prieteni care ţin la ţine… All is not lost… Dar vrei altceva, alt stil de viaţă, altă gândire, altă influenţa, altă atmosferă…

Totuşi îţi iubeşti părinţii. Sunt flesh and bone-ii tăi… ciudat. Asta ce ar însemna ? că ne iubim pe noi inşişi?…

( Imi cer scuze pentru this emo approach. PS: dacă scriu ceva, asta nu înseamnă că mi s-a întâmplat mie... )

Dragoste la prima vedere aka fairy dust

2008-02-13T10:10:00.000-08:00

[fairy dust pentru că dragostea la prima vedere pentru mine este ca o pulbere de vise ...o pulbere de magie amestecată cu perfectiune ... ]

Toată lumea crede în ea dar nimeni nu o recunoaşte…toţi zic : ce??dragoste la prima vedere?nu există aşa ceva … dar de fapt în adâncul sufletului cred că li se va întâmpla şi lor intro zi…

Fluturasi în stomac , nu mai poţi vorbi , simţi cum nu mai e nimeni în afară de el în faţă ta? Dap,te-ai îndrăgostit…e ciudat fenomenul…pentru că se întâmplă instantaneu…poate fi atracţie fizică la început dar e mai mult de atât totuşi…e dincolo de asta…e ceva care nu poate fi explicat…e ceva magic…

Şi ce te faci când după nu poţi să te mai gândeşti la altceva în afară de el ?Adică de exemplu să zicem că ai de dat un test important la şcoală…dar în loc de ce citeşti din caiet apare chipul lui…aaaah şi e aşa de stresant…dar în acelaşi timp drăguţ şi şi … şi e inacceptabil…adică tu trebuie să înveţi nu ?...ce te faci ?te chinui ….înveţi…îl uiţi o secundă deşi o secundă a fost destul să te îndrăgosteşti de el…de fapt nu…e nevoie de vre-o oră ca să ţi-l scoţi din minte şi să poţi învăţa…şi nici aşa nu l-ai scos de tot J

Apoi trece o săptămână de când l-ai văzut prima dată…şi îl vezi din nou …şi inima iar bate mai tare…fluturasii zboară în stomacul tău parcă vor să iasă…îi simţi parfumul…îl vezi…se uită la tine…te salută…îl saluţi… « ce mai faci ? » « bine ,tu ? » [fluturii devin insuportabili] … şi vorbiţi puţin…chestii standard gen cum e şcoala ?ai fraţi ?de ce mă întrebi asta ?de curiozitate…râdeţi…apoi el pleacă cu un « pa » care este atât de dureros pentru tine…tu rămâi pustie şi nerăbdătoare să vină săptămâna viitoare… treci prin zile ca un peşte prin apă până atunci…

Pur şi simplu dragostea la prima vedere există…e un sentiment atât de spontan…care apare atât de pe nepregătite şi în situaţii atât de bizare încât te întrebi…oare aşa lucrează destinul ?oare aşa de încurcată este viaţă ?...ce trist…că nu poţi fi cu cineva din cauza destinului….e absurd şi totuşi se întâmplă…vrei să fii cu el…vrei să te sărute…vrei să te ţină în braţe…

Nimeni nu te inţelege … prietenii iţi zic că nici nu îl cunoşti …nu ai cum să îl iubeşti… dar e altfel decât a fost cu alţi băieţi…o simţi în tine mai presus de orice…nu îţi pasă dacă ele nu te cred…ce ştii tu e adevărul şi este atât de minunat încât nu îţi pasă cum vei reuşi …dar vei reuşi sa fii cu el…vrei…vrei…doar fericire…vrei mai mult…îl vrei pe el !

vrei…dar vrei in zadar…

nu o să se intâmple… [da….ştiu…foarte optimist sfârşit L … e realist de fapt…]

TheHeart

P.s.: So yeap…I guess TheHeart really fell in love this time…what do you think? J

Sfarsitul lumii mele

2008-02-13T10:06:00.000-08:00

Iata un subiect despre care nu vrem toti sa vorbim. Ne stanjeneste. Ne aduce un usor fior in stomac. Ne face sa gandim mai departe de filmele SF de toate zilele. Dar este un fapt. Sfarsitul lumii va veni odata si odata intrucat orice lucru are un inceput si un sfarsit iar lumea asa cum o stim noi nu face exceptie.

Teoriile au fost multe si dese cu privire la acest lucru. Unii zic ceva de un asteroid care ne va nimici sau despre extraterestrii ce ne vor manca la desert. Crestinii spun ca Iisus se va pogori si va judeca vii si mortii. Toata lumea are o parere, fie ca ne place sau nu. Si am descoperit ca este destul de interesant sa stai sa discuti cu cei cu creier in functiune despre asta.

Un fost coleg de generala mi-a devaluit certitudinea lui ca un vortex imens de X kilometrii partati ( am uitat cifra sincer dar stiu sigur ca era ceva cu 7 milioane ) va iesi dintr-o gaura neagra unde a stat 13.7 milioane de ani, adica fix varsta universului. Vazandu-mi fata uimita m-a lamurit zicandu-mi ca este acelasi vortex care a creat pamantul si apoi s-a dus sa isi incarce rezervele de energie. Se mai intamplau multe chestii dupa asta, majoritatea implicand legi de fizica straine mie.

Bunica, desigur, mi-a povestit varianta crestina, prezentata si in Evanghelia dupa Ioan din Noul Testament. “Si iara va sa vina cu slava/ sa judece vii si mortii/ a caror imparatie nu va avea srafsit” spune Crezul. Cred ca aceasta este cea mai populara varianta avand in vedere numarul de crestini din lume si presupunand ca macar jumatate sunt crestini mai mult decat cu numele.

Nici cei ce cred ca nu suntem singurele vietuitoare din univers nu sunt putini. Aici cred ca teoriile sunt la fel de multe ca oamenii. Fie vin cu nave spatiale in forma de farfurii si ne ataca mai ceva ca in “Razboiul Lumilor”, fie ne imprietenim cu ei si apoi ne arata tehnologia lor in timp ce ne extermina, fie ne iau iau pe planetele lor unde ne fierb la foc mic cu ceapa etc. A fost o perioada cand am manifestat un oarecare interes pentru acest domeniu din curiozitate si pentru ca mi se parea diferit si interesant, nu pentru ca as crede vreo iota. Apoi am descoperit ca se bazeaza numai si numai pe imaginatia mult prea bogata a oamenilor si nicidecum pe fapte concrete. And that was the end of it.

Fireste, nu putem exclude varianta in care dinozaurii renasc si pun in scena “Jurassic Park” unde publicul va fi alcatuit numai din Dumnezeu caci noi vom fi prea ocupati sa ne salvam vietile.

Aparitia unui asteroid urias care sa ne faca omleta cu sunca este deja clasica. Nu sper decat ca Bruce Willis va fi mereu disponibil sa ne salveze.

Dar mai exista un scenariu, dezvaluit in premiera. Daca ar veni extraterestrii calare pe asteroizi? Sar, daca asteroizi ar fi comandati de extraterstrii? Tot ce se poate, doar vorbim de sfarsitul lumii.

Ce cred eu? Sincer, cred ca sfarsitul lumii vine diferit pentru fiecare. Unii il simt cand cad in patima drogurilor, a alcoolului sau a altor vicii fatale, altii cand raman singuri in fata greutatilor, cand pierd persoana iubita, cand pierd tot ce au, cand sunt nevoiti sa traiasca fiecare zii de parca ar fi ultima datorita cancerului, SIDEI sau a alor boli sau cand pur si simplu nu mai reusesc sa gaseasca sensul vietii si decid sa puna singuri capat suferintei.

Nu merita sa ne batem capul cu astfel de chestii independente de noi. Cand sfarsitul lumii va veni, va asigur ca il vom vedea toti. Pana atunci traiti-va viata si nu lasati astfel de ganduri sa va acapareze mintea.

Scriitorul candestin

2008-02-13T10:04:00.000-08:00

redactie.arteens@gmail.com

redactie.arteens@yahoo.com

Mulţumim anticipat că ţi-ai bătut capu’ pentru noi!

~TheScientist

Anti dureri de cap

2008-02-13T10:03:00.000-08:00

Degringolada:

Am ascultat, mi-a placut:

Tool – Die Eier von Satan

Un cântec foarte interesant, cu o melodie ce dã impresia de fabricã apocalipticã ce scoate bombe nucleare. Apoi urmeazã discursul in germanã a unei voci ca de dictator ce intretine multimea ce zbiarã. Dar versurile cântecului sunt mult mai inocente decât par: titlul pare a fi o odã inchinatã lui Satan, insã este de fapt opusul. Sugestie: ascultati cântecul fãrã traducere a versurilor mai intâi apoi cu traducere, pentru a evidentia antiteza.

Am vizionat, m-a impresionat:

Singin’ in the rain – un film clasic, pe lista „All time 100 movies” recomandatã de revista Time

Am citit, m-am delectat:

Sfarsitul eternitãtii – Isaac Asimov

Titlul cãrtii, ce este indeajuns de interesant nu descrie nici pe jumãtate cât de interesantã este de fapt cartea, iar Asimov a fost un scriitor sf genial, el a introdus prima data cele trei legi ale roboticii şi a scris cu tematicã contrarã povestii cu Frankenstein, in care creatia se revoltã impotriva creatorului, si robotii in povestile lui au sentimente chiar... bune! Iar cartea aceasta este rãvãsitoare.

Hrana pentru mouse:

www.last.fm – dacã iti creezi un cont si downloadezi software-ul doar, ai o grãmadã de posibilitãti de informare in privinta muzicii: de exemplu sã-ti faci prieteni care ascultã cam ceea ce asculti si tu, sã afli de trupe similare, sã te alaturi unor grupuri, sã afli de evenimente si multe altele.

Radu

Am ascultat, mi-a plãcut:

Robert Johnson – Me And The Devil

Pactul cu diavolul pentru un scop atins in viaţã…ascultai toate melodiile ..29 nu sunt prea multe

Am vizionat, m-a impresionat:

the Spartans ( 2 minute in reprise)…cumpãraţi-vã o viaţã şi nu vã mai uitaţi la filme

Am citit, m-am delectat:

eu et al de alexandru tocilescu (carte)….o abordare…mai neaosã a lumii contemporane :D

marian mincu – jurnalul lui dracula…. Bãi bãieţi…puneţi mâna şi faceţi ceva cu ţara asta pânã nu ajung alţii sã ne scrie istoria

Hrana pentru mouse:

http://www.greatdreams.com/2012.htm

The Heart:

Am ascultat, mi-a placut:

Clint Mansell-Requiem for a dream [orchestral version] – coloană sonoră a filmului cu acelaşi nume din 2000...melodia este genială...o linie melodică , care mie îmi dă fiori...are o încărcătură emoţională imensă...deşi nu are versuri şi este ambientală dacă aş putea zice aşa...

Am vizionat, m-a impresionat:

Requiem for a Dream (Jared Leto,Jennifer Connelly, Ellen Burstyn,Marlon Wayans)- Deci Darren Aronofsky este fără dubii regizorul meu preferat…este absolut genial …are nişte idei şi percepţii care te lasă „wow”...filmul vorbeşte despre Harry,iubita lui, Marion, prietenul lui, Tyrone, şi mama lui Harry ,Sara, care fiecare este dependent de droguri şi se confruntă cu lipsa lor la un moment dat în film fiecare ajungând să piardă multe...decăzând pe scara socială and so on...deci filmul este psihologic ,dramă ...te lasă gandindu-te „de fapt,eu am o viaţă minunatăJ” ... eu zic că SIGUR merită văzut :P

Am citit, m-am delectat:

Harry Potter and The Deathly Hollows by J.K.Rowling- Ştiu că mulţi o să zică , că este o carte de copii dar eu sunt fană HP şi mi-a plăcut foarte mult ultimul volum din serie...plin de magie ca de obicei de intrigi şi prietenii ...deşi sfârşitul este trist şi ambiguu...

Hrană pentru mouse:

www.flixster.com – un site unde poţi afla despre cele mai noi filme ,să vorbeşti cu oameni din toată lumea care se uită la aceleaşi filme ca tine ... a network all about movies J

SnoWhite

Am ascultat, mi-a placut:
Mumm-ra - She's got you high - Cu siguranta o cunoasteti, deoarece apare in reclama de la Orange, cea cu Meganele... Vorbeste despre iubire, despre cum te indragostesti... V-o recomand cu cea mai mare placere, deoarece unii dintre noi chiar au nevoie de iubire si poate cu ajutorul melodiei isi mai alina din suferinta sau poate ca mai mult o sa le dauneze...Vedeti si voi cum e mai bine!

Am vizionat, m-a impresionat:
Mulholland Falls - cu: Nick Nolte, Melanie Griffith, Chazz Palminteri, Michael Madsen, Chris Penn, Jennifer Connelly.Un film care prezinta aventurile unei echipe de politie, Hat Squad, care lupta impotriva gangsterilor, in Los Angeles, prin anii 1940. Cand o tanara localnica este ucisa, ei descopera ca aceasta fusese implicata in mai multe relatii personaje importante, influente, si mai mult de atat detinea si inregistrariale acestor relatii. Unul dintre cei implicati este si puternicul general de armata aflat la conducerea Comisiei Energiei Atomice si un altul este chiar seful echipei Hat Squad. Se implica si FBI-ul, pentru a acoperii totul.

Am citit, m-am delectat:
Cosmarul - John Saul - Atunci cand vrei sa-ti vinzi casa, nu stii cine iti poate pasi pragul sau ce urmareste sau pe cine. Cosmarul oricarui parinte se transforma in realitate pentru Kara Marshall atunci cand fiica sa, Lindsay, dispare din dormitorul ei in timpul noptii. Politia banuieste ca este vorba doar despre o adolescenta care a fugit de-acasa, frustrata ca este nevoita sa-si paraseasca orasul, prietenii si scoala. Pe masura ce tot mai multe persoane incep sa dispara, banuielile Karei devin o teribila certitudine: cineva sta la panda si face planuri diabolice, aspteptand momentul pentru a face o alta vizita fatala.

Hrana pentru mouse:
http://www.rottentomatoes.com/ - un site despre filme si celebritati...

The Pot

Am ascultat, mi-a placut:

Tripdavon este o formaţie alternative rock, ce are două albume, primu self-titled iar al 2lea ‚The Enlightened Operative’. Muzica lor are un sound plăcut, dar mai bine va las pe voi să ziceţi ;)

Am vizionat, mi-a impresionat:

The Libertine. Dacă spun că este un film cu Johnny Depp, poate pentru unii e totul, iar pentru alţii e nimic. Un film care prezintă Anglia pe timpul lui Cromwell ( cam secolul XVI ), când cârciumile şi teatrele erau închise, iar lumea cădea în extreme... you get the point.

Am citit, ne-am delectat:

„Zeii înşişi” de Isaac Asimov. Este o nuvela-ish SF, gen care poate nu prinde la mulţi, mai ales dacă urâţi chimia, însă veţi vedea că este interesantă. Just 50 pages, people!

Hrana pentru mouse

www.metalhead.com – şi atât.

The Scientist

Am ascultat, mi-a placut:

Stone Sour - Bother - (Hard rock,Alternative, Metal,Post-grunge,Heavy metal)-celebra trupa formata de solistul trupei Slipknot Corey Taylor în 1992, numele trupei venind de la o bautura alcoolica care contine în cea mai mare parte whisky.

Am vizionat mi-a placut:

Busola de Aur - (actiune, aventura)- SUA-Marea Britanie, 2007. Regie: Chris Weitz.Cu: Nicole Kidman, Daniel Craig, Dakota Blue Richards, Ben Walker, Freddie Highmore.filmul facut dupa o carte din trilogia scrisa de Phillip Pullman. Un film pe masura.

Am citit m-am delectat:

Corazon - Joolz Denby- o carte cu un limbaj si fapte îndraznete. Povestea unei femei ce si regaseste pacea într-o secta.

Hrana pentru mouse:

www.i-am-bored.com -Plicitisit/Da? fuga o pâna teste aici. Delcteaza-te cu sau, distreaza-te jucând PacMan burta umflat-ti râs de , uitându-te la filmulete.

Drax

Am ascultat, m-a incantat:

Tenacious D - tenacious d album

Am vazut si mi-a placut :

Reservoir Dogs

Am citit, m-am delectat:

Stephen King - Orasul Bantuit

Hrana pt mouse:

www.filehippo.com

Punkass

Carte: Libelula de Martin Page-- O libelula pastrata in lumina amintirii, povestea unei tinere cu un suras enigmatic, ce ajunge sa devina o pictorita adulata in Franta. O carte scrisa in asa fel incat sa ti se imprime fiecare detaliu, for a long long time.

Melodie: Royksopp- What else is there?
Trupa funky cat cuprinde, din nordul europei, muzica de relaxare.

Film: The White Oleander-- Dupa o carte, adaptare super reusita, actori foarte priceputi si credibili. Filmul se concentreaz ain mare parte pe evolutia psihologica a unei fete ce ajunge sa fie varata din familie adoptiva in familie adoptiva, dupa ce mama ei este inchisa pentru crima.

Site: www.myspace.com . Mai cautati si trupe romanesti, o sa fiti placut surprinsi.

Nr. 1 (Cover)

2007-12-24T14:30:00.000-08:00

Salut! Let's scream!

2007-12-24T14:27:00.000-08:00

Întotdeauna e dificil să ieşi din mulţime şi efectiv să tipi, să zbieri, să-ti simţi plămânii la capătul puterilor, cerând îndurare şi adrenalină crescându-ţi periculos de mult, cu entuziasm. Ţi-e cam ruşine, e prea public.

De multe ori, asta este exact ceea ce ne trebuie să ne dezmeticim dintr-o cursă prea lungă cu autobuzul alături de seniorii poporului. Sau când asistăm la o conversaţie atâta de plină de bigotism, rasism sau, de ce nu, prostie pur sânge. Sau când ne trezim înlănţuiţi de o bancă, văzând cum informaţie inutilă sau chiar foarte utilă, dar prea puţină în esenţa, ne penetreaza nemiloasă creierul. Ei bine, atunci e fix momentul pentru un ţipat de disperare şi un moment de rebeliune justificată. Atunci e nevoie de măcar un loc pentru exprimare liberă, fără constrângeri, pentru puţină refulare şi ceva nervi eliberaţi back into the wild, un schimb de replici şi gânduri, atât rele cât şi optimiste.

Revista Arteens îşi propune exact acest lucru, ca dumneavoastră, dragi adolescenţi , să aveţi posibilitatea de a.. blablabla BLA. OK, people. Prima regulă a acestui loc: nimeni nu e aici să facă scoală şi să vorbească formal.  Suntem aici, atât eu şi colegii mei de scris, cât şi voi, să ne amuzăm, să ieşim din autobuze şi săli de clasă. Să vorbim prieteneşte şi omeneşte unii cu alţii, să facem schimb de opinii şi să ne recomandăm câte o carte bună. Asta fiind doar începutul, fiindcă în mod sigur se va ajunge la drugs, sex and rock&roll, so don’t say I didn’t warn you. :P Bun!

Revenind la Arteens. Salut, omule! Habar n-am cine eşti, nici tu cine sunt eu, dar sunt convinsă că treaba o să meargă smoothly oricum. Noi suntem o mână de oameni din Colegiul Naţional Bilingv George Coşbuc, unde într-adevăr, se mănâncă engleză pe pâine. Să revenim totuşi. Într-o zi cam fără soare (fiind iarnă), o tânără sub pseudonimul de TheScientist a început să vibreze de idei ca un iepuraş turbo. Impulsul animalic de a-şi împărtăşi ideea unei reviste online cu alte personaje de poveste precum Drax, SnoWhite, TheHeart, Degringoladă, , ThePot şi Punkass, a fost de nestăvilit. În scurt timp s-a hotărât ca această revistă sub formă de blog ( e o iluzie) să fie exact genul de loc care l-am descries mai devreme.

Fiecare din noi are gusturi şi opinii din cele mai diverse. N-am să mint, de multe ori ne luăm la tranta în cadrul redactiei. Unul vine cu chitara şi oferă soundtrack micului Fight Club, celălalt oferă acompaniament la muzicuţa, mai vin doi reprezentanţi ai păcii pe pământ şi se uită ameninţător la copiii mici şi imaturi, pe când alţii se implică trup şi suflet, mai ales pumni, în rezolvarea conflictului. Câteva oase rupte şi egouri potolite mai târziu, we’re all the best of pals. ^.^

Aşa e viaţa, copii! Urcusuri şi coborasuri, iubire şi rea-vointa, lucruri juste şi nedreptăţi d-alea fără ruşine, genii şi oligofreni cu părinţi mândri. Toate îngrămădite într-o singură realitate: this one. Noi suntem bucuroşi să scriem despre ele, sper că voi să fiţi măcar puţin entuziaşti (ne răniţi sentimentele, măi!) să le disecati, cu un pahar de tărie/Pepsi în mână.

Promitem să nu vă trimitem mesaje subliminale indemnandu-va să ne urmăriţi articolele. Sau să cumpăraţi McDonalds. Really now! Nu uitaţi să comentaţi şi să ne contraziceti cu tupeu sau să ne daţi dreptate along with a pat on the back.

Crăciun vesel, pentru că ştiu că se apropie, şi amnezie de după Anul Nou cât mai uşoară, copii! Îmi urez şi mie acelaşi lucru.

~PunKaSS

Operaţiunea T.N.T. (Te ţin Nervii? Testeaza-i)

2007-12-24T13:57:00.000-08:00

Pe strada:

Oameni cuminţi şi preocupaţi trec pe lângă tine fără să te observe. Îţi tarsai picioarele spre casă şi te gândeşti…:”sheesh a venit vacanţa..what should I do?” Eu sunt aici ascunsă printr-o literă două şi încep să mişc alfabetul..”damn cam greu e C-ul ăsta”.Eniuei:D, câteva idei de “what to do”. Voi împarţi lucrurile pentru această luna în 2 categorii. Here we go:

Buzunare pline:

Operaţiunea “Escape from the jungle”:

Te ţine volanu’ şi mai ales te ţin nervii? (am precizat că buzunaru’ te ţine) Mai pe lung, dacă ai răbdare să traversezi Bucureştiul în 2 ore şi apoi să conduci bară la bară (asftel 2 ore transformându-se în 6), eu te-aş sfătui să îţi iei tv-ul cu tine, eventual nişte chips-uri, câteva dvd-uri şi pastilele pentru nervi.

Operaţiunea “Home Sweet Home”:

Îţi place ca matusicile să apuce de obrajor “puisorul/păpuşică”? Te ţin nervii? Chiar te încânta compania adorabilelor matusici care te lăuda şi te smotocesc ca pe pisicile lor din 5 în 5 minute? Atunci perfect ->>înseamnă că vei trece de testul de indopare:”ia gustă din plăcintă mea, uite ce bună e salata asta etc.”Să nu uităm că apoi urmează interminabilele istorioare despre operaţia unei cunoştinţe sau despre destrabalarea tinerilor din ziua de azi.(După aceea să nu te inrebi de ce nut e mai încap vechii pantaloni:->)

Operaţiunea “Buy your patience”:

Poate unul dintre cele mai bune probe de cât te ţin nervii. Un shopping oriunde vrei tu(doar peste tot e la fel). O probă care te va costa, timp, bani şi daaaaa, nervi. Ultimul borcan de murături cumpărat???? Ultimul cd cu Pink Floyd cumpărat?? O vânzătoare sictirita care îţi spune că e plătită prost şi că să nu mai tipi la ea când se mică ca o râmă şi coada e de câţiva metrii??? Te ţine? Se vedem :D

Buzunare goale:

Operaţiunea “ Dai de cald, dai de nervi”:

O cană de ceai, o melodie bună şi o conversaţie pe messenger. Dacă tu crezi că s-a ajuns la o operaţiune care nu necesită nervii tăi, take another guess: tocmai când ai ajuns la punctul culminant al discuţiei despre ce a făcut Maricica cu Gigel său despre Hitman: The Movie, se întrerupe internetul sau şi mai :bine” curentul. Oh yes!! God “bless” RDS, CliCknet, Evolva etc

Operaţiunea “Citeşte când bibilica scârţâie creierul”:

Oh yes…să citim. Cui nu-i place? Eh…un rând două acolo..apoi ZZZZzzzZZzzZzzzz. Hehe totul e bine şi frumos, peste câteva minute, mama începe să urle că nu ai pus sosetele cum trebuie. Ah nuh nuh mai bine…începe să vorbească cu tatăl tău atât de tare încât atunci când le spui să vorbească mai încet încep să urle la tine. So have fun at reading!

“Fericiţi cei ce dorm pe zgomote, căci aceea se odihnesc mai bine ca mine:-<”

Buzunare de orice fel:

Operaţiunea “Go out ,get stuck”:

Plimbările lungi şi “romantice” pe aleile albastre-luminate ale Bucureştiului îţi surâd? Serios? Te ţin nervii? Îţi sugerăm “cel mai mare brad din Europă” situat la Unirii( de parcă nu ştiai)…colinde, nervii, aglomeraţia mare, din 2 în 2 un Salam, un Guţă şi buzunare “ciordite”. Yes baby:D/

Eu cred că mi-am încheiat sfaturile pe luna asta. Sper că ţi-au fost folositoare sau măcar ţi-au adus un zâmbet pe buze. Merry X-mas(success cu nervii) şi Un An Nou cu cât mai puţine mahmureli!

~TheScientist

Tincturi de nervi

2007-12-24T13:56:00.000-08:00

Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu când mă gândesc la toate lucrurile care mă scot din sărite, fac mătreaţă. Ştiu că aţi râs, dar ăsta este adevărul. Stresul, adică nervii=mătreaţă.

Sunt o groază de subiecte despre care putem vorbi, dar trebuie să alegem unul. Aşa că, m-am gândit că am putea discuta despre profesorii din liceu care ne calcă pe bătături.

Păi.. păi nici un “păi”…că nici o propoziţie nu se începe cu “păi”… “mooooo rooog”..ca să citez una din profesoarele mele… Unul dintre ei ar putea fi domnul G. Este profu’ nostru de matematică de care încercăm să scăpăm de ceva timp. Avem multe motive ca să facem lucrul ăsta, dar se pare că nimeni nu ne sprijină şi nimănui nu îi pasă de ceea ce simţim şi gândim. Anyway…..tipu’ ăsta e un om în vârstă şi care, nu numai după părerea noastră, ci şi după unii din meditatorii noştri, nu ştie să predea foarte bine. Enervant, nu? OOOOPS…!!!!! E Horror!!!!! Profu’ G are un tic verbal: de fiecare dată când intră în clasă, noi îngroziţi de figura lui, dregându-şi vocea, zice : « Bună ziua… ce- am avut de pregătit noi pentru astăzi? Fetilii, băieţii..Ãla eu, ăla eu… “ Oh my God…parcă îl şi văd. Cred că am ajuns să am coşmaruri cu el. De fiecare dată face asta şi e….annoying. După asta, scoate unu sau doi elevi, sau în cel mai rău caz… trei…şi dacă nu ştiu definiţia lecţiei respective le dă DOI. Sunt multe de zis despre profu’ ăsta . Mai bine luaţi-vă ceva de ronţăit ca să nu vă plictisiţi. Let’s go on.

Îl avem ca profesor de anul trecut şi avem ghinionul să ne fie profesor şi anul acesta. Anul trecut a venit la jumătate de ore şi de multe ori pe la sfârşitul orelor. Frate…noi dăm bacul ..dar cui îi pasă? Ei bine, nouă!!!!! Are o metodă foarte proastă de predare: sare peste capitole. Se bazează mai mult pe definiţii şi nu face destule exerciţii în clasă, iar a doua zi are pretenţia să ştim totul. Mai uşor, dude!!!!! Nu suntem roboţi!!!

Anul ăsta lucrurile s-au mai ameliorat, adică vine la ore, dar cu predatul e la fel. Şi mai mă întreb de ce fac mătreaţă, când îmi storcesc creierii şi pierd timpul uitându-mă ca viţelul la poarta nouă la o funcţie să îi cercetez injectivitatea şi surjectivitatea. AAAA…şi era să uit …şi bijectivitatea. Nu cred că vom reuşi să facem ceva în privinţa tipului, aşa că …. Fraţilor…. Puneţi-vă meditatori şi băgaţi-vă minţile în cap!! Se pare că noi, chiar dacă mergem la şcoală, unde cică profesorii sunt plătiţi ca să ne înveţe ceva, tot trebuie să facem pregătiri suplimentare, unde plătim sume uriaşe, în majoritatea cazurilor, pentru a înţelege ceva .

Să mai schimbăm profesorii…..

O…. acum. E ceva mai interesant… sper!! La informatică, avem ca profesoară o tipă toooot bătrână!!! Nici asta nu predă cine ştie ce, dar facem eforturi să pricepem ceva. A fost cam aceeaşi poveste, dar mai bine, dacă se poate spune aşa. Într-a noua, tipa credea că ştim informatică, mai puţin fetele. Avea ceva cu fetele, că fetele cică sunt proaste. O altă concepţie stupidă. Ce să-i ceri….asta e!! La o oră de info, făceam un program şi unul din colegii noştri pusese prea multe variabile şi profa vroia mai puţine. Colegul o întreabă “de ce?”, la care ea face “Că am o păsărică la cap care îi spune că vrea doar o variabilă! Una singură!”Offf şi informatica asta ne mănâncă zilele, nu…. mai degrabă profa ne mănâncă zilele. “Linişte!!!” – e tot un tic. A ajuns să-l spună chiar şi când e linişte! Săraca...mi-e milă de ea! Nu vreau să cred că a ajuns aşa din cauza noastră!

Şi urmeză ultimul profesor care ne cam scoate peri albi şi la care adormim efectiv!! E o profesoară de engleză din UK şi are accentul acela britanic. Nu asta ar fi o problemă, dar lucrurile făcute cu ea nu au farmec, pic de magie. Nici materia nu e cine ştie ce, dar măcar să încerce să facă orele mai plăcute, să învăţăm cu drag, nu să ne uităm într-una la ceas şi să aşteptăm recreaţia. Asta nu e normal!! În fine… Nu suportă ca cineva să vorbească în timpul orei sau dacă unul dintre noi s-a uitat la telefon sau a făcut altceva decât să fie atent la oră, atunci e naşpa! “How dare you?” I hate her….De multe ori pune nişte întrebări pe care nu le înţelegi…

Am făcut ceva de genu “Top top top….ruşiniiiică!” Sper că mi-a reuşit.

Viaţa e ciudată şi mai ales profesorii, dar încercaţi să nu vă stresaţi ca să nu faceţi mătreaţă!!! Dacă sunteţi optimişti, timpul va trece mult mai repede….

~SnoWhite

Nu din nou 8-| :-@

2007-12-24T13:54:00.000-08:00

‘Kill, kill, kill!’ Cam la asta se gândesc de obicei adolescenţii în timpul sărbătorilor... Noi vrem să ne mai dezmorţim, după toate tezele şi chestii de genul ăsta, însă puţini reuşesc, cei ai căror părinţi îi lasă să meargă prin locuri... Pentru restul, staţi acasă şi să începeţi să vă fie frică să mergeţi pe stradă singuri de acum incolo...

‚Nu, nu poţi să faci revelionul la X-ulescu!’ Frate! Iar începe... De ce nu are încredere în mine? Se mai duc şi vreo 7 colegi de la mine din clasă... Nu aş fi printre necunoscuţi... Dar, nuuuuuuu!!! Trebuie să fac revelionul cu părinţii, în cel mai plictisitor mod posibil, în loc să stau de vorbă cu un amic, să mă fac muci ( măcar acum! ) şi să mai ascult un industrial metal dat la maxim...

Nu este vina părinţilor. Ei te-au crescut şi nu le vine să creadă cât de mare te-au făcut. Şi din acest motiv, nu vor să te lase „să-ti iei zboru”. Te enervezi încontinuu, zici că şi alţii merg, ei îţi zic că „nu-mi pasă ce zic alţii! Tu eşti copilul meu şi îmi pasă de tine!” Bună încercare! Dar atunci când iei o notă mică, iar părinţii tăi sunt ceva de genu „Dar uite că nu-ştiu cine a luat mai mult decât tine! El cum a putut învăţa şi tu nu?” Blah, blah...

Dar, înainte de revelion, este crăciunul, nu? Unii părinţi, care mai cred că eşti „copilulu mamei”, îţi zic să scrii scrisoare lui moş crăciun... WTF??? Nu pot să-i dau un mail? E mai simplu, mai uşor, mai rapid, şi pot să primesc răspunsul în 3 minute... Crezând că e o copilărie, şi o prostie în definitiv, pur şi simplu nu o faci şi te trezeşti în ziua de 25 decembrie sub brad cu o bluză care nici prin visele tale cele mai nebune nu putea să fie mai urâtă... Sau mai rău! Să fie ceva ce tu nu suporţi, iar „moşu” să fi ştiut asta... De exemplu, acum vreo 2 sau 3 ani, am primit patine de gheaţa. Pentru patinaj artistic ( le stiţi, cele albe, cu şireturi de 8 kilometri, iar după ce în sfrâşit ţi le legi – cam vreo 10 minute durează – şi dai două ture de patinuar, trebuie să mai stai cinci minute să le mai strângi...). Iar anu trecut, am zis să le încerc, că deh, „ce cadou frumos şi cât de mult mi-am dorit asta!”.... Am căzut o dat ă pe gheaţă şi nu s-a întâmplat nimic, dar când să mă duc spre garderobă să-mi iau ghiozdanul şi adidaşii, am căzut ( ca proasta, doh) şi am făcut gaură perfect rotundă ( de fapt, mai degrabă ovală ) într-una din ghete. De atunci, nu m-am mai dus pe patinuar. Nici nu-mi place ,dar am şi scuză că am o gaură în gheată şi nu se cuvine >J.

Însă vorbind de sărbători and stuff, ne gândim ( logic ) la cadouri. Sunt foarte puţini cei de 16 ani care au o slujbă în timpul şcolii, aşa că ne ducem la părinţii noştri şi cu *puppy eyes* îi rugăm să ne dea bani pentru cadouri. O să ţipe ( poate ), n-o să le placă ( sigur ), dar asta e. :P

Şi după asta, că de parcă nu ar fi de ajuns, mai sunt şi temele de vacanţă, pe care 0.005% dintre elevi le fac + cei care sunt obligaţi ( doar ca să nu înceapă anu’ cu note „foarte mari” ). După ce că vacanţa este de 2 săptămâni amărâte, mai sunt şi temele astea... Nu m-ar deranja dacă ar trebui să citim o carte sau ceva în genu, dar când vezi că ai probleme la mate de îţi vine să-ţi smulgi firele din cap ( aşa: „~X(„ ), şi la info şi nu-ştiu-ce algoritmi „în care trebuie schimbată variabila” ( cine ştie faza, cunoaşte :P ), te ia durerea de cap. And when you think that wasn’t enough, mai sar şi părinţii în capul tâu „ taca, taca, taca!!”, încotinuu... Dudes, stop it! Am o conştiinţa, you know! Şi acea conştiinţa îmi zice că nu.

Deci... ce să mai zic? Vă urez sărbători fericite to all of you, fără cadouri idioate, teme suplimentare şi certuri cu părinţii. Şi un revelion cu cât mai mult metal. :P \m/

~ThePot

Cetemiri?

2007-12-24T13:52:00.000-08:00

“Sãrbatori fericite!“ le urează președintele națiunii libere,pe cãnd populația Indianã se apropie de cea a rasei galbene.Recent se hoţãrește achiziționarea unui nou tonomat de cafea în parlament,se fac meeting-uri și se propune o lege pentru propuneri.

Se fac statistici cu efectivul de beculețe cumpãrate pentru Crãciun și se pierd 40 de copii la inaugurarea unei schele illuminate de 1 Decembrie, se constatã pierderi de peste “n” mii de Euro la o expoziție de mașini de lux în capitalã.

Peste “x” de mii de români se înghesuie la granițe pentru a sãrbãtori Crãciunul alãturi de cei dragi,de familie,de rude.Patinuarele se deschid și utilajele se pun în funcțiune pentru a dezãpezi strãzile capitalei.

Pe de altã parte oamenii iși vãd de treabã și premediteazã la sãrbãtorile de mult așteptate.

Se scot pe piața discuri cu colinde de Crãciun la super oferte.Super oferte la viteză de conectare, la viteză de download,bandã nelimitatã,la sistemele de programare multi-tasking,telefoane wireless,medii de stocare cu 2 zerouri mai lungi la capãt decât anul trecut.Hiper-oferte la mini prețuri,mega avans la micro dobândă și definiție mare de pixel la prețurî mici.

Cu totuși cozi mai mari la prețuri mai mari…

Persoanele publice sunt tot pe sticlã,cu un super hit, un antrenor personal de sport,un asistent personal și participã la activitãți de caritate.

Cu toții sunt fericiți, se sfarșește anul spontan cu note bune la școalã…peste tot vine Crãciunul și spiritul de Crãciun ne imbuneazã.

Acum toată familia stã linișţiţã în casã, la masã și cinstește în numele Crãciunului,în numele domnului….

Trece anul nou și la televizor iar apar peste “n” zeci de rãniți datoritã artifiicilor, alți tineri sunt blocați în munți și nu pot fi ajutați datoritã condițiilor grele de transport.

Trece anul nou și la televizor sunt chemați sã ne invețe despre nutriția sãnãtoasã, dezintoxicarea alimentarã, să evitãm grãsimile și excesul de sare și zahãr.

Cum trece anul neamurile se salutã și iși urează un an bun și să se revădã cu bine,Italia se duce înapoi în Italia,Germania în Germania și tot aşa…

Noi ne reluãm cursul, drumul este la fel de prost și cel pe care mergem și cel ideologic.

Privim cu nostalgie momentele de sãrbãtori (pauzele) care abia au trecut și ne întoarcem în aceleași locuri între aceiași pereți.

Vine primãvara și odatã cu primãvara încep sãrbãtorile Paștelui…presupun că vã puteți imagina un…Ou de paști de 40 de metri la Universitate,original nu ?...exemplele sunt nenumãrate.

Odatã cu trecerea timpului ne îndepãrtãm de “trecut” și “trecutul” devine din ce în ce mai distant,ne îndepãrtãm de rãdacini.

Ce reprezintã pentru romãni Crãciunul ? Ce a reprezentat Crãciunul acum 200 de ani în țarã sau chiar mai important din ce tradiție veche romãneasca provine Moș Crăciun ?

Eu sunt de pãrere cã trebuie sã luăm în considerare aceste aspecte și să ne punem problema,nu a naționalismului, dar mãcăr a tradiției…suntem conduși și din pãcate nimeni nu prea se oboseşte să-și dea seama.

Gladiatorii de la Tv care ne țîn ocupăți, dietele, multiculturalismul și multe altele….

Vã doresc un Crãciun fericit și un An Nou plin de bucurii.Desigur asta nu se poate întâmpla tuturor.Unii poate se vor imbolnãvi pânã atunci,alţii poate vor fi complet paralizați sau loviți de o boalã incurabilă.Să nu uităm de jafuri și violuri.Ca atare poate nu toți veţi reuși sã intrați în noul an foarte optimişti. Sãrbãtori fericite !

(mã scuzați cã am fost un factor represiv pe tot parcursul ideilor….dar totuși de ce nu prezintã morții și rãniții de Crãciun ? )

~Radu

Love for Christmas

2007-12-24T13:49:00.000-08:00

Love says: “It’s Christmas!!!!!”

Can you buy love? Can you go to a store and order “two packages of love please”.

No…unfortunately you can’t do that…love is a feeling…love is a mood…love is something you cannot touch with your bear hands but with your soul…But you can buy things that buy love…or at least that’s what you think they’ll do…actually they only bring a tiny, small, short happiness to the person receiving them but they do not bring love. Love comes when you least expect. Love can come at a Christmas party, in the bus station (or even in the bus), in a restaurant, at school, in a shop, at the movies, in a coffee shop, in a project, in holiday at the mountains, at work , at college, in a mall, at the theatre, at a concert etc. etc.. The problem with love is that when it comes you’re not ready for it as you didn’t know it was coming to you so you might as well blow it.

Well…this is not the case at Christmas time. When Christmas comes love is easily seen…there’s love:

1à between a mother and his child is the most important love there is on earth…and this is the love that we celebrate through Christmas…

Christmas is the period of the year when a child and his mother should be closer and should get along fantastic.

2àbetween a boy and a girl is the weirdest and the most inexplicable love there is in this world.

Because ,you see, I think that being with someone all day long and still wanting to see more of that person…every day ,every hour this feeling is present in the lovers heart….is something that looks like magic. Actually it is said that magic came from love…from the power that love has on people…Anyway…love between a boy and a girl at Christmas is almost like being in heaven…presents, kisses, walks, the festive dinner, the tree being decorated by both of them, the shopping, or even the kinky details as dressing as Mrs. Santa, make the lovers feel like they want to be Christmas all year round.

Christmas, on the hearts of lovers, has a beautiful and happily transmitted effect. They feel like they can do anything…they feel kind and smart and they…well this feeling is not something that can be put in words…it is a feeling that each and every one of us has felt and will feel when Christmas [25 !!It’s close …near the corner ;))] comes again this year.

3àetc etc etc etc etc

4à blah blah ... dog….blah blah …kid…blah blah blah blah blah

Walking through the city, with the snow falling on your forehead, hearing carols from all the shops on the street, the smell of winter, that special smell that makes your nostrils tremble with excitement because they sense that Christmas is coming …All that and the fact that when it’s Christmas people are more generous and giving and they are happy and smiling all the time mean that love is in everything and in everyone at Christmas time.

As you need love to survive, so you need Christmas J …

Because everybody awaits Christmas so eagerly …even if they don’t know why…it’s just a general big nice fuss.

~TheHeart

Guitar Hero 3: Legends of Rock

2007-12-24T13:43:00.000-08:00

-Review-

În Octombrie anul acesta cei de la Activision şi Aspyr au adăugat încă un titlu la seria Guitar Hero. GH3: Legends of Rock a fost îndelung aşteptat de fanii genului şi a venit cu câteva îmbunătăţiri şi adiţii importante.

În primul rând jocul are cel mai bun soundtrack din toată serie alcătuit din peste 70 de melodii foarte cunoscute. Printre melodiile care le veţi cânta se număra foarte multe track-uri originale şi în acelaşi timp re-inregistrari făcute de trupe special pentru joc. Câteva trupe care au contribuit la soundtrack ar fi: Kiss, Metallica, Iron Maiden, Queens of the Stone Age, Smashing Pumpkins, Santana, Guns N’Roses şi alte nume la fel de sonore. Câteva dintre melodii însă au fost “stricate” datorită folosirii altei voci decât a cântăreţului din trupă însă nu veti putea fi atenţi prea mult la versuri datorită combinatiilor de butoane care vor fi aruncate spre voi din ce în ce mai repde.

Modul în care te joci a rămas neschimbat. Se bazează pe nimerirea butoanelor de culori diferite ce vin pe ecran pe 5 “corzi”. Pentru asta foloseşti o chitară electrică în miniatură ce are 5 butoane pentru “apăsarea” “corzilor” ,un buton pentru “ciupirea” sau “lovirea” corzilor şi un whammy bar. Ghilimele sunt datorită faptului că jocul este foarte diferit de cantatul la o chitară reală. Sunt doar 5 corzi şi se elimină existenţa lungimii griff-ului şi intensitatea cu care loveşti corzile, însă doar pentru a face jocul jucabil. Guitar Hero 3 a adus introdus controller-ele wireless şi cu feţe ce se pot schimba.

O noute importata adiţie este aducerea jocului şi pe PC. Astfel se pot folosi tastatura şi mouse-ul pentru a juca. Acest lucru însă face jocul mai greu şi mai puţin frumos decât este, chiar si aşa, jocul este încă foarte addictive şi amuzant. Din păcate nu se găseşte controllerul pentru PC în România încă aşa că experienţa cea mai bună o poţi avea pe un PS3, Wii sau Xbox 360.

Poţi parcurge jocul solo sau cu un prieten. Cu 2 controller-e se poate juca la dublu. Jucând astfel poţi cânta melodii care sunt accesibile doar modului co-op. În modul co-op un jucător este chitara principală şi celălalt chitară de bass. Un lucru care face acest joc addictive este competiţia. Un alt mod de joc este împotriva unui prieten, battle mode. Într-un battle trebuie în acelaşi timp să canti impecabil, să îl ataci pe adversarul tău cu arme gen Mario Kart , şi să faci faţă la atacurile lui. Aceste arme sunt ceva nou la Guitar Hero şi le poţi folosi pentru a-i dezactiva un buton adversarului , pentru a-i mari nivelul de dificultate şi altele.

Campania solo sau co-op este structurată în câteva concerte cu melodii din ce în ce mai dificile şi cu 3 battle-uri cu Tom Morello, Slash şi Dracul. Jocul are 4 nivele de dificultate: Uşor, Mediu, Greu şi Expert. La nivelul expert jocul devine aproape imposibil pe la jumătate chiar şi pentru unii veterani Guitar Hero. Acest lucru poate fii perceput ca un defect sau o provocare.

Un punct în minus pentru joc ar fi cerinţele de sistem pentru PC ale jocului care sunt destul de mari, însă din experienţa proprie jocul merge perfect la detalii maxime pe un sistem modest cu glitch-uri rare la unele artificii grafice. Aşa că incearca-ti norocul!

În total Jocul este foarte reuşit şi poate aduce multe nopţi nedormite de distracţie singur sau cu prietenii şi cu muzică bună. Atenţie însă, cu acest joc se poate cadea în penibilitate foarte repede. Nu vă postati pe youtube clip-uri cu voi “Pwn-and” o melodie, South Park a zis ca “you are Fags” dacă faceţi aşa pentru că la sfârşit după ce ai terminat jocul la Expert tot nu ştii să canti la chitară.

~Drax

Anti-Craciun

2007-12-24T13:27:00.000-08:00

Sărbătorirea Naşterii Domnului este o metodă de spălare de creiere, în sensul că te pune să accepţi sărbătoarea cu tot cu legendă neveritabila: cum că o fecioară a dat naştere la un prunc, sunt veghea unei stele, ce indică venirea lui Mesia; trei crai de la răsărit au venit cu cadouri la El, de unde se zice că vine obiceiul de a da cadouri.
Oamenilor le place să primească daruri şi gândesc “hm, ce mă plictisesc... hm, o Biserică, să mă închin. Of, de mult nu am mai mers... Măcar să mă rog acum; Hm, să-ti trăiască Fiul! Okei, ţinem legătura, am văzut un tip prea bun în faţă, pa pa!”.
Biserică se comportă cu noi ca şi cu nişte caini: se bazează pe o răsplată pentru a face ceva; ei bine, oamenii acceptă un jug la gândire şi libertatea de exprimare pentru că au primit cadouri. Vă vindeţi sufletele!

Pe de altă parte mai există o faţă a Craciunului: atenţia societăţii este monopolizata de reclamele orbitoare ce te hipnotizeaza şi determină să urmezi spiritul de turmă prin numeroase cumpărături. Companiile te manipulează prin linguşeli ce te fac să te simţi atât de împlinit că eşti darnic său că produsele îţi vor aduce liniştea şi pacea Crăciunului.
Măcar dacă ar fi creştini adevăraţi cei ce cumpără ca maniacii, aş înţelege cât de cât. Însă nu toţi se obosesc să ţină post, să meargă la biserică sau să se poarte cuviincios.

Deschideţi ochii, nu mai urmaţi atât spiritul de turmă, în numele demnitatii omeneşti!
Va voi lăsa să va delectati cu versurile cantecului “Ce ţară frumoasă avem – Buricul Pământului”

Ce ţară frumoasă avem Tata, asta înseamnă sărbătoare?!
Ce ţară frumoasă avem Ce motiv mai bun
Ce ţară frumoasă avem Societate de consum
De sarbatori Camuflat, dirijat, xeroxat,
Cu zeci de beculeţe colorate Mai bea un vin
Atârnate de orfelinate Scapa de tristeţe
Înăuntru tristete Si uite ce frumos atârnă pe-afara
Pe-afara, pe-afara beculete Beculete, oooh
Beculeţe, oooh Beculete, oooh
Beculeţe, oooh Prea multe beculeţe, oooh
Prea multe beculeţe, oooh Prea multe beculeţe, oooh
Beculeţe colorate Beculete colorate
Să-ţi ia minţile oricum furate Sa-ti ia minţile oricum furate
Mintile furate
Ce ţară frumoasă avem Mintile furate
Ce ţară frumoasă avem Beculete colorate
Ce ţară frumoasă avem Sa-ti ia minţile oricum furate
De sărbători
De sarbatori Ce târâ frumoasă avem
Ce ţară frumoasă avem
Cumpăraţi, cumpăraţi, nu ezitati Ce târâ frumoasă avem
Educaţi înghiţiţi până crapati De sărbători
Umpleţi cărucioare faceţi vanzare De sărbători
Oferte speciale
Ce ţară frumoasă avem
Ce ţară frumoasă avem
Ce ţară frumoasă avem
Ce ţară frumoasă avem
Si noi, noi nu o vrem.

~Degringolada

Prescriptie de sărbători

2007-12-24T12:47:00.000-08:00

TheScientist

Am ascultat, mi-a placut:
Elliott Smith – Between The Bars( Indie Rock, Acoustic Rock, Indie folk)–un muzician şi compozitor American.,fost component al trupei Heatmiser. O melodie care îţi va provoca furnicături pe coloană în timp ce o vei asculta.
Am vizionat, m-a impresionat:
Moulin Rouge – (Actori: Ewan McGreggor, Nicole Kidman) – Pentru această perioadă vă recomand un musical. Nu este acel musical vechi făcut prin anii ’80 dacă nu mă înşel, un musical pe gustul persoanelor sentimentale. Unul dintre filmele mele preferate.
Am citit, m-am delectat:
“Viaţă de câine” – Peter Mayle – Bestseller al anului 2005 – “Peter Mayle ne poartă din nou prin îndrăgită lui Provence. De data aceasta, pentru a ne împărtăşi viziunea despre lume şi viaţă a catelului său, un reprezentant al speciei canine cu o inteligenţă, perspicacitate şi ironie ieşite din comun. Povestea creşterii şi devenirii incredibilului căţel va reuşi să aducă zâmbetul pe buzele tuturor. Pentru că acest câine înţelege cu adevărat natura umană şi ştie care-i sunt slăbiciunile şi defectele.”
Hrană pentru mouse:
www.prizee.com – un site cu foarte multe joculete şi cu multe premii de câştigat! enjoy!

ThePot

Am ascultat, mi-a placut:
Tool – Prison Sex (Art Rock, Alternative Metal) – o trupă formată în 1990, LA, California. Trupa este formată din bateristul Danny Carey, basistul Justin Chancellor, chitaristul Adam Jones, şi vocalistul Maynard James Keenan. Sound super special, şi un videoclip care spune multe... Pentru iubitorii The Smashing Pumpkins, A Perfect Circle...
Am vizionat, m-a impresionat:
Surf’s Up (voci: Shia LaBeouf, Jeff Bridges, Zooey Deschanel). Dudes and dudettes, grab your surf boards and in the water! Un film care, deşi poate părea pueril pentru că este un desen animat, nu se aseamănă cu Mumble Feet... Urmăriţi-l pe Chicken Joe! Favoritul meu! ;)
Am citit, m-am delectat:
„Billy Morgan” – Joolz Denby – O carte destul de îndrăzneaţă (câteva înjurături pe aici, pe acolo...). Pentru cei cărora le place un stilul direct şi să citească o carte mai specială...
Hrană pentru mouse :
www.shelfari.com – un site în care îţi poţi avea discuţii interesante cu alte persoane despre cărţi...

TheHeart

Am ascultat , m-a plăcut :
Meat Loaf ft. Marion Raven –It’s all coming back to me now [pop-rock :D] – Artist mai vechi...de prin anii 70-80...cunoscut pt melodia „Anything for love”...Această melodie .makes me think about the past ...eh.. super linie melodică şi de versuri nu mai zic...merită ascultată ...bine că eu o ascult non-stop astă e altă chestie  if you are romantic listen to it 
Am vizionat , m-a impresionat:
The Man from Earth (John Billingsley,Ellen Crawford ,William Katt ,Annika Peterson ,Richard Riehle ,David Lee Smith ,Alexis Thorpe) : film de anul acesta…foarte filozofic…te lasă pe gânduri după…este vorba despre un tip de vreo 35 de ani care pretinde prietenilor lui că trăieşte încontinuu de 14000 de ani şi că de fapt a fost Iisus...şi...este mai mult ca o piesă de teatru...nu foarte multe peisaje...se petrece totul în casă lui...dar lumina şi muzica sunt demenţiale...merită văzut chiar dacă dup-aia rămâi cu muuuulte întrebări despre viaţă...mai multe ca înainte, chiar 
Am citit , m-am delectat :
„One for my baby”[Tony Parsons] – a novel about love, family, sex, Tai Chi and the human heart :) deci despre dragoste,dragoste pierdută...sentimente...chestii d-astea  e foarte tare ...again merită citită 
Hrană pt mouse:
www.deviantart.com - where ART meets application. Un site unde poţi posta fotografii şi le poţi comenta pe ale altora, însă nu ca hi5, ci imagini artistice cu semnificaţii deep :D

Degringolada

Am ascultat, mi-a placut:
Buricul Pământului – Salut - Ca şi în restul cântecelor lor, veţi da de nişte concepţii interesante asupra vieţii, a oamenilor. Iar acest cântec în special mi se pare copleşitor de deep…
Am vizionat, m-a impresionat:
The Legend of 1900 (nineteen hundred) – cu Tim Roth. Este în esenţă o minunată odă adusă măreţiei pianului, iar pe lângă asta, este impresionant personajul principal jucat de grandiosul Tim Roth, evocând mistere din umbră ale gândirii, fiind într-adevăr diferit, astfel având o gândire a sa, ajungând datorită principiului său să îşi piardă viaţa, aici fiind de menţionat şi tributul către ocean.
Am citit, m-am delectat:
Suflete osândite – Dimitr Dimov – este o carte izbitoare. Porneşte de la povestea unui bandit ce se întoarce în ţară, acesta fiind de fapt de familie nobilă. Află că fratele lui cel mai mic a murit, despre care avea nişte impresii vagi, iar despre el îi povesteşte femeia ce s-a îndrăgostit de el. În carte se împleteşte povestea cu tumultul istoriei, în care Inchizitia joacă un important rol, cu amărăciunea, de asemenea, a iubirii neîmpărtăşite şi a sacrificiului.
Hrană pentru mouse:
www.timpultau.ro – un site interesant care aşteaptă să-ti împărtăşească numeroase cunoştinţe. Să te asiguri însă că ai timp îndeajuns pentru a-l „răsfoi” în întregime.

SnoWhite:

Am ascultat, mi-a placut:
Travis – My eyes Melodia este apărută recent... O recomand celor care au nevoie de o „Doză”, să zic aşa (prietenii ştiu de ce!).. E super marfă ...Mi-a cam dat bătaie de cap până am aflat cine o cântă .. Este vorba despre un moment important din viaţa fiecărui om..Aşa că...vă las să descoperiţi!
Am vizionat, m-a impresionat:
Pianistul – un film de Roman Polanski – cu Adrien Brody, Frank Finlay, Maureen Lipman, Emilia Fox. Drama adevărată a unui pianist de geniu evreu de origine poloneză in timpul celui de-al doilea război mondial. O poveste despre curajul de a trăi şi un film în care Muzica salvează Sufletul. Pianistul Szpilmann reuşeşte să fugă din ghetoul din Varşovia şi îşi va petrece ani buni ascunzându-se printre ruinele oraşului. Este salvat de un ofiţer german, care îl ajută să supravieţuiască.
Am citit, m-am delectat:
A 2-a şansă – este un roman poliţist al cărui autor este James Patterson. O fetiţă şi o bătrână sunt asasinate, iar apoi 2 reprezentanţi ai legii sunt şi ei omorâţi, lucru ce duce la confirmarea faptului că ucigaşul are o ţintă mai importantă decât răzbunarea.
Hrană pentru mouse:
www.comedycentral.com/ - pentru cei care sunt pasionaţi de Comedie şi pentru cei care vor să-şi îndulcească viaţa cu o linguriţă de umor.

Drax

Am ascultat, mi-a plăcut:
Goran Bregovic - Este unul dintre cei mai talentaţi şi recunoscuti compozitori ai momentului. A compus muzică pentru multe filme artistice de succes. Compune tot de la muzică Irlandeză la muzică bulgară şi ţigănească. Orice compune, sună fantastic.
Am vizionat, m-a impresionat :
"John Doe" - Un serial mai vechi care a rulat şi la noi şi care este cu totul diferit. Este povestea lui John Doe un bărbat care se trezeşte fără să ştie nimic despre sine dar absolut totul despre oricealtceva. Fiind o enciclopedie mergatoare ajunge să ajute poliţia cu cazurile lor. Este cel mai interesant serial văzut de mine până acum. Este păcat că s-a filmat doar un sezon, publicul american nefiind un fan al său.
Am citit, m-am delectat :
"Bored of the rings"-Harvard Lampoon. O parodie scurtă dar foarte amuzantă a Stăpânului Inelelor. Fiecare rând are o replică care te face să râzi şi să atragi privirile celor din jur când începi să râzi singur în hohote. Nu o să regretati citind această carte, preferabil în engleză.
Hrană pentru mouse:
www.gamespot.com - Cel mai bun site despre jocuri, şi cel mai complet. Poţi află orice despre orice joc vechi sau care o să apăra pe orice platformă.

PunKaSS

Am ascultat, mi-a placut:
We Are Scientists—“Nobody move, Nobody get hurt” –Este o trupă de orgiii..erm, vreau să spun de origine Americană, indie rock. Au un sunet distinctiv, vocea cu un aer inexplicabil de british a lui Keith Murray imbinandu-se la fix cu tobele şi basul.
~"rock music of the thoughtful, sometimes epic, often loud, vaguely danceable, implicitly humanist variety"~ Ce vorbesc oamenii ăştia? E cât se poate de danceable! :]
Am vizionat, m-a impresionat:
“Across The Universe”-Un cântec străbate lumea fiind traducerea folosită în cinematografele cu specific românesc. Întregul story-line se învârte în jurul unor personaje Scottish şi Americane fascinante, fiecare purtând numele unei melodii The Beatles. Acţiunea se petrece în anii 60, New York, facandu-şi apariţia sosii ale lui Janis Joplin şi Jimi Hendrix, luptă paşnică contra războiului şi pro dragoste amestecându-se într-un mod cât de poate de surreal cu o sumă de piese Beatles. Dacă vă ispiteşte ideea, and you know it does, vedeţi filmul. Păcat doar că e AG. :P
Am citit, m-am delectat:
“Iarba roşie” de Boris Vian- este o carte nu foarte stufoasă, dar plină de absurd, gând, fantezie şi comic. Personajele principale constau într-un bătrân şi înţelept la vorba senator patruped şi un tânăr ce inventează o maşină a timpului pentru a-şi retrai trecutul. Peisaje frumos pictate şi o acţiune ca un râu. Visătorii incurabili să nu mai stea şi să caute cartea, domne.
Hrană pentru mouse:
http://www.freerice.com/index.php - Dacă aveţi chef să vă testaţi cunoştintele în ale limbii engleze puţin above and beyond materia şcolară şi în acelaşi timp, să ajutaţi la stoparea foametei în lume, aruncă-ţi o privire. Dacă îmi semănaţi, n-o să vă deslipiti de el până la nivelul 40.

Radu

Am ascultat, m-a incantat:
John Lee Hooker - Burning Hell
Am văzut şi mi-a plăcut :
"George Carlin – Life îs worth loosing" ...pentru a vedea ce înseamnă puţin,dar bun,classic dar original…stand up comedy
Am citit, m-am delectat:
Sherlock Holmes - The Sign Of Four: Arthur Conan O'Doyle
Hrană pt mouse:
Nu prea intru pe net, vă sfătuiesc să urmaţi sfatu şi să vă cumpăraţi o viaţă (online desigur)

Se caută scriitor clandestin

2007-12-24T12:29:00.000-08:00

redactie.arteens@gmail.com

redactie.arteens@yahoo.com

Mulţumim anticipat că ţi-ai bătut capu’ pentru noi!

~TheScientist