Nu din nou 8-| :-@

‘Kill, kill, kill!’ Cam la asta se gândesc de obicei adolescenţii în timpul sărbătorilor... Noi vrem să ne mai dezmorţim, după toate tezele şi chestii de genul ăsta, însă puţini reuşesc, cei ai căror părinţi îi lasă să meargă prin locuri... Pentru restul, staţi acasă şi să începeţi să vă fie frică să mergeţi pe stradă singuri de acum incolo...

‚Nu, nu poţi să faci revelionul la X-ulescu!’ Frate! Iar începe... De ce nu are încredere în mine? Se mai duc şi vreo 7 colegi de la mine din clasă... Nu aş fi printre necunoscuţi... Dar, nuuuuuuu!!! Trebuie să fac revelionul cu părinţii, în cel mai plictisitor mod posibil, în loc să stau de vorbă cu un amic, să mă fac muci ( măcar acum! ) şi să mai ascult un industrial metal dat la maxim...

Nu este vina părinţilor. Ei te-au crescut şi nu le vine să creadă cât de mare te-au făcut. Şi din acest motiv, nu vor să te lase „să-ti iei zboru”. Te enervezi încontinuu, zici că şi alţii merg, ei îţi zic că „nu-mi pasă ce zic alţii! Tu eşti copilul meu şi îmi pasă de tine!” Bună încercare! Dar atunci când iei o notă mică, iar părinţii tăi sunt ceva de genu „Dar uite că nu-ştiu cine a luat mai mult decât tine! El cum a putut învăţa şi tu nu?” Blah, blah...

Dar, înainte de revelion, este crăciunul, nu? Unii părinţi, care mai cred că eşti „copilulu mamei”, îţi zic să scrii scrisoare lui moş crăciun... WTF??? Nu pot să-i dau un mail? E mai simplu, mai uşor, mai rapid, şi pot să primesc răspunsul în 3 minute... Crezând că e o copilărie, şi o prostie în definitiv, pur şi simplu nu o faci şi te trezeşti în ziua de 25 decembrie sub brad cu o bluză care nici prin visele tale cele mai nebune nu putea să fie mai urâtă... Sau mai rău! Să fie ceva ce tu nu suporţi, iar „moşu” să fi ştiut asta... De exemplu, acum vreo 2 sau 3 ani, am primit patine de gheaţa. Pentru patinaj artistic ( le stiţi, cele albe, cu şireturi de 8 kilometri, iar după ce în sfrâşit ţi le legi – cam vreo 10 minute durează – şi dai două ture de patinuar, trebuie să mai stai cinci minute să le mai strângi...). Iar anu trecut, am zis să le încerc, că deh, „ce cadou frumos şi cât de mult mi-am dorit asta!”.... Am căzut o dat ă pe gheaţă şi nu s-a întâmplat nimic, dar când să mă duc spre garderobă să-mi iau ghiozdanul şi adidaşii, am căzut ( ca proasta, doh) şi am făcut gaură perfect rotundă ( de fapt, mai degrabă ovală ) într-una din ghete. De atunci, nu m-am mai dus pe patinuar. Nici nu-mi place ,dar am şi scuză că am o gaură în gheată şi nu se cuvine >J.

Însă vorbind de sărbători and stuff, ne gândim ( logic ) la cadouri. Sunt foarte puţini cei de 16 ani care au o slujbă în timpul şcolii, aşa că ne ducem la părinţii noştri şi cu *puppy eyes* îi rugăm să ne dea bani pentru cadouri. O să ţipe ( poate ), n-o să le placă ( sigur ), dar asta e. :P

Şi după asta, că de parcă nu ar fi de ajuns, mai sunt şi temele de vacanţă, pe care 0.005% dintre elevi le fac + cei care sunt obligaţi ( doar ca să nu înceapă anu’ cu note „foarte mari” ). După ce că vacanţa este de 2 săptămâni amărâte, mai sunt şi temele astea... Nu m-ar deranja dacă ar trebui să citim o carte sau ceva în genu, dar când vezi că ai probleme la mate de îţi vine să-ţi smulgi firele din cap ( aşa: „~X(„ ), şi la info şi nu-ştiu-ce algoritmi „în care trebuie schimbată variabila” ( cine ştie faza, cunoaşte :P ), te ia durerea de cap. And when you think that wasn’t enough, mai sar şi părinţii în capul tâu „ taca, taca, taca!!”, încotinuu... Dudes, stop it! Am o conştiinţa, you know! Şi acea conştiinţa îmi zice că nu.

Deci... ce să mai zic? Vă urez sărbători fericite to all of you, fără cadouri idioate, teme suplimentare şi certuri cu părinţii. Şi un revelion cu cât mai mult metal. :P \m/

~ThePot