Nr.4(mai)

Articol special

Dorim sa va anuntam ca urmatorul numar va veti bucura de un articol special. TheScientist & ThePot vor face un reportaj special despre Anathema. Poze in exclusivitate de la concert.
See ya next month!

~Arteens

Art yourself!

Trimite o poza (portret preferabil) cu tine la unul dintre mail-urile redactiei noastre. Ideal ar fi sa incluzi si cateva detalii pe scurt despre tine (ce-ti place, ce asculti, ce te face in general sa ticai, ceva specific tie), poate or sa fie si ele incorporate cumva in desen.

redactie.arteens@gmail.com

redactie.arteens@yahoo.com

In urma unei selectii, in fiecare luna vom avea un portret realizat de catre PunKaSS.
Cine stie? Poate maine tu vei aparea in revista noastra. :)
Te asteptam!

Anunt: se cauta scriitor clandestin!

Se caută scriitor clandestin pentru următorul număr. Scriitor clandestin înseamnă că nu ai nevoie de un pseudonim, nu ţi se va afişa numele dacă nu vrei şi vei putea să îţi publici un articol într-un din numerele noastre.

Pentru a fi un scriitor clandestin trebuie doar să îţi trimti lucrarea alături de o poză (care să fie separată nu inclusă în articol care crezi tu că se potriveşte articolului) la una din adresele de mail:

redactie.arteens@gmail.com

redactie.arteens@yahoo.com

Mulţumim anticipat că ţi-ai bătut capu’ pentru noi!

Nu-metal

Intenţionam ca acest articol să fi fost unul foooaaaarteee negativist, pentru că pur şi simplu m-am săturat de toate comentariile anumitor persoane, dar Ireene mi-a zis că mai bine nu (are dreptate...). Oricum nu voiam să enervez de la bunul început al acestui număr, so o să fiu cuminte :P

Nu-metalul este un gen muzical apărut în 1994, datorită albumului formaţiei KoЯn – album cu acelaşi nume. Acesta a fost adorat şi devorat de către fani, dar şi de către critici (încă este, de fapt). Iar de atunci, Korn a tot scos albume. Unii zic că primele 2 sunt cele mai bune, alţii că doar primu, alţii cred că au fost o formaţie până în 2002, alţii că nu mai sunt ce erau după Unplugged-ul din 2007 (mie, una, mi-a plăcut la nebunie! Melodia cu Robert Smith este genială!...), iar altora le plac absolut tot.

De la formaţia aceasta (apropo, Jonathan Davis, solistul trupei a declarat: „We've spawned a lot of clones, but let me explain… Well, I hate the nu metal term. We have always just been a band that rocks. We didn't like when people called us a metal band, we are just Korn. People just use these terms when they cannot describe something, but nu metal… when so many bands started making music that sounded like us, that is when nu metal was born. We don't have anything to do with it for real, I feel. I wouldn't wanna call Red Hot Chili Peppers a funk band, and we are not metal or nu metal, we are Korn. [Nu metal] is just a term that doesn't mean anything.” – pe scurt, Korn este doar Korn) a plecat totul. Cea mai cunoscută Limp Bizkit, apoi Adema (fratele vitreg al lui Davis a cântat în primii ani în trupă asta), Mudayne, Disturbed, Deftones şi alţii.

Acum, au fost multe certuri. Cele mai multe sunt de la metalisti, care cred că muzica lor este cea mai bună, iar nu-metalul este… lăsat în urmă, să mă exprim frumos… (încerc Ireene!) Ba că nu-metalul nici nu ar trebui să aibă cuvântul „metal” în componenţa deoarece NU ESTE METAL! Ba că cei care ascult acest gen de muzică (şi ca să fie lucrurile şi mai frumoase, s-au mai luat şi de metalcore...) sunt mallcore. Acest cuvânt este o ironie, venind de la Mall şi core, puştii din USA care merg prin mall-uri şi îşi cumpără tricouri cu Korn, SlipKnoT, Limp Bizkit... Că nu sunt solo-uri de chitară, că muzică nu exprimă blah blah blah... De fapt, cred că sunt foarte enervaţi deoarece nu-metalul este o combinaţie între metal şi hip-hop... Nu contează că Munky cântă la o Ibaneza cu 7 corzi, numit K-7, modelul 2007 fiind semnătura lui, că Fieldy, basistul, cântă la o Ibaneza cu 5 corzi, K-5, tot semnătura lui, că acesta din urmă cântă în mod obişnuit în A, D, G, C, F şi o face într-un mod foarte ciudat şi original...

Am fost înjurată destul cred, şi acum ca să închei frumoooos de tot, videoclipul „One” al lor, cover după Metallica. Îi puteţi vedea pe Hetfield, pe Ulrich, pe Hammett şi pe Trujillo pe acolo... (faţa lui Lars e prea tare :D)

Art yourself picture

Cum am promis, portrerul unei persoane.
She's Mym!

Rusty and her Magnifying Glass

Fum de tigara

“Well she wants to be a singer in the band maybe I'll give the girl a hand and a microphone looks like she's all alone….”…Se aprinsese radioul şi, deci, era timpul să se trezească…Începea o altă zi pentru ea, pentru Lola, o fată obişnuită, ce avea ţeluri mari în viaţă şi multe vise.

Era o fată draguţă, cu părul castaniu şi moale, de multe ori ţinut într-un simplu coc. Ochii ei verzi spre albaştrii îi ofereau o frumuseţe rară, îi puteai simţi inocenţa şi puritatea doar privindu-i. Parcă te cufundai într-o lume a amabilităţii, o lume specială, o lume vrăjită, oferită de ea.

Îşi adunase puterile şi se sculă din pat. Se îndrepta spre baie, când o voce caldă îi spusese „Bună dimineaţa, fata mea!”. Îi răspunse şi apoi intră în baie. Se privi în oglindă: avea părul încurcat şi machiajul pe faţă. A dat cu peria o dată prin păr şi aruncă un pumn de apă rece peste faţă. Simţi o uşurare... Ajunse în bucătărie, se uită prin jur şi observă că mama ei îi pregătise micul-dejun. Îşi bău cu multă grijă cana de cappucino cu frişcă şi apoi îşi servi sandvişul. Era foarte concentrată la ziua ce va urma: avea vreo două proiecte de prezentat, unul la istorie, altul la chimie, avea test la psihologie şi apoi urma o oră de relaxare. Bine, aşa credea ea, dar şi acolo avea nevoie de concentrare, dar măcar făcea din plăcere. Avea oră de chitară.

Îi plăcea. În doar 7 luni de zile ajunsese la o performanţă incredibilă. Învăţase foarte repede şi dorea să afle mai multe. Avea încredere în forţele proprii,iar chitara îi schimbase viaţa. Cânta pentru că dorea, pentru că vroia să facă ceva folositor în viaţa ei, pentru că vroia să-şi amuze prietenele, făcându-le câte o”serenadă”.

Îşi pregăti ghiozdanul, îşi luă pantalonii din dulap, o bluză şi hotărî să-şi schimbe puţin coafura, că devenise prea monotonă. Îşi dădu cu puţin verde la ochi, un pic de parfum pe gât şi gata. Îşi trase skateshoesii în picioare, îşi luă hanoracu, ghiozdanul, căştile şi închise uşa în spatele ei. Ajunse în staţia lui 311. Avea impresia că toată lumea se uita la ea, probabil din cauza adidaşilor, pentru că avea un şiret d-un fel şi altul d-un fel. Dar nu dădu importanţă, îşi puse căştile în urechi, căută CityFm-u şi se mai uită o dată dacă vine maşina. După 7 minute de aşteptare, într-un final, soseşte autobuzul. Babele se îngrămădeau care mai de care să ocupe un loc pe scaun, alţii încercau să-şi composteze biletele, să-şi valideze cardurile, printre care şi Lola. Îşi scoase cardul din buzunarul ghiozdanului, „Beep” şi-şi reluă locul . Era fericită că fratele ei îi imprumutase telefonul. Nu mai suporta să audă vocile babelor şi moşnegilor, care discută despre tineri, despre politică, unii despre nesimţirea celor de vârsta Lolei care nu oferă locul celor mai în vârstă, alţii pur şi simplu îşi văd de drumul lor, nu dorea să mai audă vreun manelist care avea telefounl dat la maxim şi care credea că e cel mai tare din parcare, dar parcarea era goală. Mă rog... Când asculta muzică, simţea că e o persoană diferită, visa cu ochii deschişi la ziua când va avea un prieten, când va avea pe cineva alături, să-l ţină de mână, să-i ofere toată dragostea ei, să meargă la un film, să mănânce o îngheţată de ciocolată, să asculte Coldplay şi Travis împreună, să meargă la un stand-up comedy în Deko Cafe, să meargă la munte, să se bată cu zăpadă, să-l încânte cu o melodie la chitară, să se plimbe pe Magheru, să bea o ciocolată caldă în Lucky13, să încerce cu el prima ei ţigară.

Dar toate astea erau vise, nu ştia când se vor împlini...Se spulberau, dispăreau ca fumul de ţigară. Speranţele ei mureau. Era puţin cam timidă, dar se putea schimba. Nu putea privi în ochi niciun băiat, căci se înroşea. Şi era aşa de frumoasă când era roşie în obraji ca o căpşună, iar buzele ei poate erau la fel de dulci.

Urma staţia Şcoala Iancului şi trebuia să coboare.

„Coborâţi la prima?”

„Da!”

„Mulţumesc!”

Ajunse la uşa din faţă, maşina se opri şi un băiat chipeş o întrebă dacă doreşte să-i ducă ghiozdanul. Rămăsese uimită şi apoi făcură cunoştinţă. Era băiatul pe care ea îl aşteptase. Îl chema Alexandru şi era fumător. Îi ceru o ţigară şi şi-o aprinse cu neîndemânare. Nu ştia...era prima dată...era emoţionată, luată prin surprindere, nu se aştepta ca acea zi să fie cu totul şi cu totul specială. Trase în piept şi se înecă...

„Lola...te simţi bine?”

„M-am înecat!”făcându-i semn să-i dea o palmă peste spate.”Mulţumesc!”

„M-am speriat...Mai bine nu-ţi mai dădeam!”

„Hai mă..că nu s-a întămplat nimic grav... Doar un fum...De mult timp vroiam să încerc..Noroc cu tine! Hehehehehehe”..şi îi făcu cu ochiul...

„Hai să te duc la şcoală. Vrei?”

„Desigur! Auzi ce întrebare...Normal!”

Ajunseră la liceu, iar în faţa porţii el îi dădu un sărut pe buze. Lola simţi un fior ce-i străbătu stomacul şi o lacrimă de bucurie îi căzu pe obraz.

„Foarte gustoase!” spuse Alexandru zâmbind...

„E din cauza rujului... e de piersici...”îi şopti ea.

„Ne vedem diseară?”

„Da...vii să mă iei?”

„La ce oră?”

„La 5.”

„Te aştept pe bancă.”

„Ok...” şi îl mai sărută încă o dată...

„Pa...”

„Pa...”

Ziua ei înflorise ca un boboc de trandafir şi era fericită.

Julia Margaret Cameron

La varsta de 48 de ani, Julia Margaret Cameron (1815-1879) a primit o camera foto de la fiica si fiul ei vitreg drept cadou de nastere. Nimeni, nici ea ori familia ei nu ar fi prezis ca asa avea sa inceapa una dintre cele mai renumite cariere artistice, ca avea sa fie printre cei mai importanti pionieri si inovatori. Folosind lentilele soft-focus si efectele de lumina specifice ei, ramane cunoscuta pentru portretele sale unice a domnilor faimosi si pentru romanticele imagini alegorice a femeilor.

Inainte de a se marita, a calatorit in Franta pentru a invata. De vreme ce educatia oferita nu era de forma a celei oferite barbatilor celor vremuri, pe ea a ajutat-o sa devina o cunoscatoare a lumii artelor si a scrisorilor. Prima ei dragoste a fost literatura. Pe langa traduceri de texte din germana, a scris si poezie si fictiune.

Cameron se distingea din randul surorilor ei prin generozitatea netarmuita, entuziasmul mistuitor, si mai tarziu, talentul artistic.

Cameron apartinea unei familii de frumuseti ilustre si era considerata ratusca cea urata printre surorile sale. De exemplu, fiecarei dintre ele ii era atribuita o porecla. Surorilor ei li se pusesera nume sinonime cu “frumusete”. Porecla Juliei era “talent”. Asta a insuflat in ea obsesia frumusetii ideale.

Auto-portret

In fotografiile sale, Cameron urmarea sa capteze frumusetea. A scris “tanjeam sa retin toata frumusetea care mi se infatisa si pe masura timpului dorinta a fost satisfacuta”.

In decurs de un an, Cameron a devenit membru al Societatii Fotografice din Londra si Scotia.

Cameron se dovedea uneori obsedata de noua sa ocupatie, modelele sezand pentru nenumarate expuneri in lumina orbitoare cat ea se ocupa laborios de fiecare fotografie.

Rezultatele erau, de fapt, neconventionale in intimitatea si in particularitatea lor vizuala a blur-ului folosit atat prin expuneri lungi in care subiectul se misca, cat si prin a lasa intentionat lentilele defocalizate. Asta a determinat unii contemporani sa se planga sau chiar sa-i ridiculizeze munca, dar ea a fost printre cei mai prolifici si avansati amatori ai vremii. Pe langa soft focus, a fost o deschizatoare de drumuri si in privinta close-up-urilor si a manipularii in camera obscura a negativelor, in plus, fiind un punct cheie in stabilirea portretului fotografic ca o forma legitima de arta.

Creatia fotografica a Juliei se imparte in doua categorii: portrete incadrate de aproape si alegorii ilustrate bazate pe opere religioase sau literare. In special in operele alegorice, se observa clar ca influenta decisiva consta in curentul Pre-Rafaelit, cu lumina soft, priviri departate si (limp poses).

Cameron a devenit o prietena apropiata a multor oameni faimosi ai vremii sale. In 1864 a devenit o fotografa amatoare inflacarata, cerand staruitor sederi lungi ilustrilor ei prieteni. Urmarea sa ilumineze persoana in interior si celebrele sale portrete, incluzandu-le pe cele ale lui Robert Browning, Thomas Carlyle, Charles Darwin, Sir John Herschel, Henry Longfellow, Tennyson, Anthony Trollope si G. F. Watts sunt remarcabil de spontane.

A creat imagini aproape in marime naturala a acelor capete faimoase, deseori folosind un fundal total intunecat si purtand vesmante inchise la culoare. Controland lumina atent dintr-o parte determina obtinerea de rezultate mai puternice si relevante.

Fotografiile cu femei sunt mai putin dramatice. Desi a fotografiat si doamne celebre - Marianne North si Marie Spartali (pictorite), fiica lui Thackeray Anne si poeta Christina Rossetti - majoritatea erau rude sau prietene, alese datorita frumusetii lor pre-rafaelitene. Doua dintre favoritele ei erau slujnice – Mary Hillier (frecvent vazuta ca Madonna) si Mary Ryan, o cersetoare irlandeza pe care a angajat-o partial macar, datorita frumusestii ei.

Cameron a trecut de la close-up-urile extreme, a descoperit fereastra studioului ei sau a iesit in natura pentru a crea studii mai dragute. Cariera ei fotografica a fost scurta (aproximativ 12 ani) si s-a ivit tarziu in viata sa. Munca ei a avut un enorm impact in dezvoltarea fotografiei moderne, mai ales portretele ei in de-aproape taiate, care mai sunt si azi mimate.

Julia Jackson, vara Juliei, favoritul subiect, si mama a autoarei Virginia Woolf

Trandafirii rosii si albi de Julia Margaret Cameron

“Astept”

Ellen Terry

Short SouthPark review + Youtube's Viral Videos (foarte raspandite)

Oda pentru o iubire uitata

‘Iubirea nu se poate defini într-o singură formulă, fiindcă nimeni nu iubeşte identic.’

‘Iubirea este viaţă. Şi dacă îţi lipseşte iubirea, îţi lipseşte viaţa.’ (Leo Buscaglia)

‘Dragostea este o intersecţie cu sens giratoriu. Te-nvârţi în jurul aceleiaşi inimi până rămâi fără lacrimi.’(Ionuţ Caragea)

Stiu ca eu mereu scriu despre dragoste si poate ca nu am scris mereu ceva interesant dar ce o sa va zic acum este parte din viata mea , este o experienta pe care am trait-o nu cu mult timp in urma.

Mi-e dor de tine.Mi-e dor de noi.Mi-e dor de copilaria petrecuta impreuna.De weekendurile in care nu trecea o secunda fara ca noi sa ne vedem,sa vorbim.Era bine,era exact cum vroiam eu.Ma simteam in largul meu.Simteam ca acolo mi-e locul.Simteam ca asa vom fi mereu.Nu credeam ca se poate intampla ceva sa strige acea legatura. Dar s-a intamplat…

Ai fost cu mine la inceputurile mele…cand faceam ce imi trecea prin minte…cand eram copila da…si tu erai copil…nu ne-am dat seama dar eram 2 copii care se iubeau…petreceau fiecare secunda impreuna…si cand nu aveam ce face sau nu aveam chef de nimeni…mereu…cum veneam de la scoala sunam la usa ta…sau de multe ori mi-o luai inainte…nici nu puneam bine ghiozdanul jos…

Intr-o zi ai incercat sa ma inveti sa merg pe bicicleta… ce dezastru a fost…imi era prea frica…iti spusesem deja…si tot vroiai sa ma ajuti pentru ca stiai cat de important era pentru mine sa invat…tot timpul m-ai tinut….ti-am zis sa nu ma lasi singura si tu ai zis ‘Nu o sa te las singura niciodata. Stai linistita.’…ai zambit si te-am crezut…m-am uitat naiv la tine si parca ne-am inteles din priviri…

Ziua in care mi-ai spus ca trebuie sa te muti a fost cea mai dureroasa zi pe care am trait-o pana acum.

M-am simtit pustiita de cum mi-ai zis si asa sunt si acum.Nu mai am putere sa traiesc,sa fiu cum eram,plina de energie si spontana.Totul a disparut.Totul a plecat,cand tu ai plecat.Acum nu imi mai raman decat amintirile a ceea ce am trait si ocazionale stari de energie dar nimic nu mai e ca atunci…Nimic nu va mai fi ca atunci…Poate doar daca te vei intoarce.. Dar stiu ca asta nu are cum sa se intample. Pentru ca tu ai alta viata acolo,acum. Ai alta viata …o viata in care eu nu mai am nici un rol.

Iubirea noastra mi-a lasat multe amintiri frumoase , da ; dar mi-a lasat in acelasi timp si o durere sau o cicatrice daca ar putea fi numita asa…o durere care apare cand ma astept mai putin…de exemplu cand vad un lucru care imi aminteste de tine si am avut o zi superba pana in momentul ala,totul dispare si ma intristez imediat.

Tu m-ai uitat ,sunt sigura ,sau mai bine zis ai uitat iubirea dintre noi…nu o mai simti…vorbim prea rar…si desi sunt sigura ca nu ma mai iubesti ,totusi nu ai cum sa uiti acei 5 ani petrecuti zi de zi alaturi de mine…

SENZATIONAL!!!(tocanita lui Drax)

Mă uit în jur, la ziare, la televizor câteodată seara şi mai ascult emisiunile de la radio şi nu ştiu ce să simt, repulsie sau milă pentru stadiul în care a ajuns ţara noastră frumoasă. Doar câteva publicaţii/emisiuni mai transmit informaţii altfel decât banale sau mai mult decât total stupide.

Un lucru care mă depăşeşte este cum mai există oameni care urmăresc programele de la televizor când 60% din materialul difuzat sunt reclame foarte obositoare. Dacă doreşti să vizionezi un film vei avea parte de o oră din acel film după ce au tăiat părţile care nu intrau în timp şi 2 ore de reclame de un sfert de oră la fiecare 5 minute de film. Aşteptând să înceapă următoarea parte din film eşti martor la oroarea şi tortura care o reprezintă reclamele. Acest detergent scoate până şi petele de pe chiloţii tăi galbeni făcute de whisky-ul 100% românesc vărsat de Dorel pe tine când caută parfumul cu dispenser automat anti-şobolan, animal ce veniseră să îi mănânce salamul în formă de sferă special pentru feliile de pâine făcute din grâul cultivat de marmotele pe care le visezi după ce, frizerul orbit de părul tău strălucitor care şi-a triplat volumul după ce te-ai spălat cu şamponul recomandat de toţi prietenii tăi cu care eşti în reţeaua de telefonie şi care aleargă în fiecare reclamă prin oraş fără vreun motiv evident când ies cu căţelul la o PLIMBARE în care îţi cauţi telefonul care trebuie să îl ai pentru a fi cool chiar dacă eşti un patetic.

Când schimbi canalele căutând ceva interesant este inevitabil să nu observi emisiunile de la canalele de televiziune româneşti. Dacă nu ai noroc poţi da peste concursurile care au că scop înjosirea specii umane, fapt ce este irelevant atât timp cât cei ce participă la emisiune sunt persoane fără vreun scop existenţial mai presus decât consumarea spaţiului şi a aerului nostru. Aceste programe care sunt copiate prost au ca idee: hai să va arătăm ce copii crizati au nişte părinţi incompetenţi şi retardaţi care sunt prea idioţi să îi crească normal. Alt subiect ar fi hai să vedem cum îi convinge Dan Negru pe aceşti înaintaşi ai maimuţelor să îşi dezvăluie inteligenţa ce nu ar frapa nici un hamster ca să o vedem pe mamă natură cum se freacă de celelalte dansatoare între probele ce ar trebuie să aibă ca premiu eutanasia. Alte exemple mai ştiţi şi voi.

Dacă vrei să scapi de toate astea şi încerci să citeşti un ziuar o să găseşti subiecte de o altă natură cretinoida. Titluri mari pe prima pagină vor anunţa dezvăluiri gen “Politicienii sunt cuprinşi de corupţie!”, “Sunt mulţi câini pe străzi!”, “Traficul merge greu!”, “S-a inventat ninsoarea!” Şi multe altele. Banalitatea subiectelor din ziare este înspăimântătoare, pe lângă formularea de copil de clasa a 2-a. Ziariştii mai nou par ieşiţi din cele mai adânci grote şi după ce au descoperit hârtia igienică şi cuvintele "analist" şi "deontolog" nu persistă să ne uimească cu cele mai inutile şi infantile informaţii. Tabloidele sunt cealaltă parte fără de care recolta prostiei nu putea să fie completă. Aceste ziare ne ţin la curent cu tot de la tampoanele până la orice mişcare la nivel celulara a star-urilor româneşti ratate. DE SENZAŢIE! Avem poză în care Oana Agarbiceanu scoate limbă la o îngheţată!!!! Cine este această persoană nu vei ştii niciodată şi nu vei ştii nici de ce un om este plătit pentru a se ţine după acea persoană şi pentru a scrie aceste băşini mintale. În ţara în care cea mai mare parte din staruri au ajuns “staruri” datorită "prestarii de servicii" "umanitare" cea mai tare ştire a zilei este ce marcă de beţişoare vaginale foloseşte mama lu’ tată lu buca lu Andreea Marin.

Apogeul negativ al inculturii, mondenitatii(sau cocalarismului) şi banalităţii a fost atins de media. Totul este copiat şi copiat prost. Totul este creat fără irosirea vreunui neuron de altfel inexistent în capul producătorului respectiv. Totul este banal, plictisitor, înflorit cu ţâţe şi buci fără număr. Cea mai tare parte e că totul merge şi prinde la public. Produsele se cumpără datorită reclamelor infantile. Ziarele se cumpără pentru a afla ce chiloţi poartă paraşutele naţiunii. Programele se urmăresc pentru că la OTV a venit ghicitoarea în laptop. România este o ţara mediocră pentru că este populată de oameni mediocri care sunt mulţumiţi cu mediocrul.

Principii(scriitorul clandestin)

Principii..Toata lumea foloseste cuvantul asta.Toti au principii,toti au personalitate,caracter,carisma,inteligenta..si in general ii dau calitatile afara din casa. Mi-e sila oameni buni,serios. Peste tot incercam sa ne demonstram abilitatile si aspectele pozitive;la fiecare colt de strada,in autobuz,tramvai,cu tipu’ ala dragutz care te-a intrebat cat e ceasul,sau cu tipa aia misto cand ai avut impresia ca se uita la tine.
Pacat ca tot incercand, unii ajung niste colaje umane,total lipsite de calitatile pe care le-ar admira la altii,si care,surprinzator,se chinuie mult mai putin sa para ceea ce nu sunt. Atat de multa suficienta si mandrie,fara substrat:inodor,incolor,insipid. Pentru unii viata inseamna o demonstratie,o sceneta in care au rolul principal,o parada a non-valorilor.Spiritul gregar in care cel mai “smeker” e “cel mai tare” si “cel mai tru”..cel care minte mai mult,victimizeaza mai mult,se lauda mai mult,intra in jocul notorietatii..si asta e bine..Binenteles! E minunat sa fii cunoscut pentru idiotenia ta.....Depinde cine te apreciaza..
De fapt,asta vrem toti: apreciere, in orice forma a ei . In realitate acele calitati,ajung cele mai mari meschinarii posibile; forma fara fond. Exista o diferenta intre ceea ce esti,si ceea ce vrei sa fii. Exista o diferenta intre ceea ce spui,si ce gandesti,intre impresia pe care voiai sa o lasi si cea pe care ai lasat-o. Unde sunt principiile..?..Sau poate personalitatea..?! Nu mai conteaza..important e faptul ca azi ai incercat sa pari interesant..Ai incercat sa fii altceva decat esti. Toti incearca sa-si impuna personalitatea vomitand niste idei inghitite pe nemestecate de la altii.E chiar simplu..si nu necesita nici macar gandire sau imaginatie.Binenteles ca tu vei fii mereu cel original..iar ceilalti se vor lua dupa tine..si tot asa.O sa descoperiti sute de mii de specimene fabricate pe acelasi sablon,inchise in lumea lor mica si ingusta..plina de “principii” imbecile auzite de pe la altii sau scoase din neuroni defecti.Ar scuti mult mai mult timp daca ar lua niste cutii pe care si le-ar pune pe cap pe care sa scrie “am personalitate!”..unii poate chiar ar lua-o de buna (sau nu) . Cel mai mult ma socheaza dezinvolutura si prostia..cand se desfasoara concomitent...e un fel de simbioza ciudata pe care n-o inteleg. (sau nu vreau s-o inteleg). Nu mai pun la socoteala agresivitatea cu care unii chiar incearca sa se faca acceptati “Eu sunt Fifi si ma imbrac in roz,ai vreo problema?”.Binenteles ca nu..fiecare are dreptul sa fie ceea ce vrea ...si de asemenea sa fie judecat pe masura...acceptat sau respins..dupa caz.

~LittleMarmot

Sa iti ocupi timpul

The Pot:

Am ascultat, mi-a plăcut:

M-am îndrăgostit de un album... Opeth – Damnation... E genial. Progressive rock, „sora” albumului progressive death metal „Deliverance” tot de la Opeth. Dacă vă place „era progressive rock” a formaţiei Anathema, atunci vă recomand albumul ăsta, în special melodia „In My Time Of Need”, a doua. :D

Am vizionat, m-a impresionat:

Nu sunt cu filmele, dar ultimul pe care l-am văzut este Rose Red de Stephen King. Un film în trei părţi, despre o casă ce este cunoscută de a se mări singură, dar care era „adormită” de mult timp. Pentru a fi resuscitată, o femeie psiholog a adunat un grup de oameni cu puteri supranaturale, printre aceştia fiind şi Annie, o fată autista de 15 ani, care se presupunea că ar putea „învia” casă.

Am citit, m-am delectat:

„Djin” de Graham Masterton. San Francisco Chronicle spunea că scriitorul este succesorul lui Edgar Allan Poe, deci vă daţi seama cam cum este cartea :D

Hrana pentru mouse:

www.hi5.com... Desigur că glumesc :P www.widgetbox.com dacă vrei să-ţi pui un widget despre orice, oriunde se poate, atunci aici este locul potrivit :P

Degringolada:

Am ascultat, mi-a placut:

Adema (nu-metal) …

Am vizionat, m-a impresionat:

Intreaba praful (Ask the dust) – cu Colin Farrell, Salma Hayek

Am citit, m-am delectat:

Ethan Hawke – Miecurea Cenusii (Ash Wednesday)

Hrana Pentru Mouse:

http://www.whats-your-sign.com/

TheScientist:

Am ascultat, mi-a placut:

Morcheeba - Wonders never cease(trip-hop, electronic, chill-out)-Un ritm nou nu strica niciodata. Am descoperit trupa de curand, spre rusinea mea, dar merita sa asculti macar o melodie de la ei.

Am vizionat, m-a impresionat:

Sa som i himmelen/As It Is in Heaven - (2004, Distributie: Frida Hallgren, Michael Nyqvist)-un film cu multe nominalizari la

Am citit, m-am delectat:

Pascal Bruckner - Luni de fiere-Intr-o propozitie: Disecarea problemelor cuplului contemporan si dintotdeauna.Warning!-tinde spre violenta si unele fapte sunt cu mult exagerate-lasand la o paret acest fapt, merita citita

Hrana Pentru Mouse:

http://portal.wecreatestuff.com/ - cei care sunt impartinitori ai corporatiei Valve ar trebui sa incerce Portal si varianta Flash

Punkass ~

O carte buna: “John Dies at the End” – David Wong. O poveste amuzanta, dezgustatoare si absolut infricosatoare. Te pierzi in carte, ramanand gandindu-te toata ziua la sfarsitul ala curios de capitol (fiecare capitol are un sfarsit enervant de tentant). O incredibila pov moderna, ideala pentru cine cauta sa ramana cu gura cascata la ceea ce citeste si pentru cui ii surade putin exercitiu de imaginatie.

Un film bun: “Crash”- Sometimes we crash into eachother just to know we can still feel. Un film despre diferentele dintre oamenii si toate modurile cum de fapt sunt la fel, din aceeasi materie prima, indiferent de culoare si provenienta. Te tine cu ochii atintiti asupra actiunii pe toata durata sa si are si un mesaj important pe deasupra.

O melodie noua(so to speak): Buffalo Spring Field- Mr. Soul . Foarte tare melodia. Primele acorduri sunt exact cele de la Satisfaction de la Rolling Stones. Atata ca melodia asta e cu vreo 10 ani mai veche. ;)

Un site interesant: www.johndiesattheend.com

TheHeart

Am ascultat ,mi-a placut :

Snow Patrol and Martha Wainwright-Set the fire to the third floor(alternative rock) :

O melodie cam trista dar nicely done adica modul in care sunt imbinate instrumentele cu vocile iti dau o stare generala de beatitudine si relaxare.

Am vizionat , m-a impresionat :

Alvin and The Chipmunks (Jason Lee,Justin Long[voice-Alvin] ,Matthew Gray Gubler[voice-Simon], Jesse McCartney[voice-Theodore]):- Funny , funny , funny!!

Film de animatie genial.Trei veverite cu falci [: ))] ajung in casa unui muzicican in pana de inspiratie.Alvin,Simon and Theodore il ajuta pe Dave cantandu-I melodiile cand nimeni nu vroia sa I le cante. Este foarte relaxant si foarte amuzant.Mai ales vocile celor 3.

Am citit, m-am delectat :

:D Tot “The Intimate Adventures of a London Call Girl” [Belle de Jour] :D nu am avut timp sa o termin …

Hrana pt mouse :

www.gutenberg.org- un site pe care gasesti orice carte vrei [sau aproape orice carte :D] in engleza, in word. Foarte tare site-ul ;)

SnoWhite:

Am ascultat, mi-a plăcut:

Hinder- By the way

Am vizionat, m-a impresionat:

Step up 2 the streets

Am citit, m-am delectate:

Sfârşitul copilăriei – Arthur C. Clarke

Hrană pentru mouse:

http://www.sneakerfreaker.com/newsflash/856/ - pentru cei care vor să aibă skateshoesii deosebiţi