Revista Arteens: Julia Margaret Cameron

La varsta de 48 de ani, Julia Margaret Cameron (1815-1879) a primit o camera foto de la fiica si fiul ei vitreg drept cadou de nastere. Nimeni, nici ea ori familia ei nu ar fi prezis ca asa avea sa inceapa una dintre cele mai renumite cariere artistice, ca avea sa fie printre cei mai importanti pionieri si inovatori. Folosind lentilele soft-focus si efectele de lumina specifice ei, ramane cunoscuta pentru portretele sale unice a domnilor faimosi si pentru romanticele imagini alegorice a femeilor.

Inainte de a se marita, a calatorit in Franta pentru a invata. De vreme ce educatia oferita nu era de forma a celei oferite barbatilor celor vremuri, pe ea a ajutat-o sa devina o cunoscatoare a lumii artelor si a scrisorilor. Prima ei dragoste a fost literatura. Pe langa traduceri de texte din germana, a scris si poezie si fictiune.

Cameron se distingea din randul surorilor ei prin generozitatea netarmuita, entuziasmul mistuitor, si mai tarziu, talentul artistic.

Cameron apartinea unei familii de frumuseti ilustre si era considerata ratusca cea urata printre surorile sale. De exemplu, fiecarei dintre ele ii era atribuita o porecla. Surorilor ei li se pusesera nume sinonime cu “frumusete”. Porecla Juliei era “talent”. Asta a insuflat in ea obsesia frumusetii ideale.

Auto-portret

In fotografiile sale, Cameron urmarea sa capteze frumusetea. A scris “tanjeam sa retin toata frumusetea care mi se infatisa si pe masura timpului dorinta a fost satisfacuta”.

In decurs de un an, Cameron a devenit membru al Societatii Fotografice din Londra si Scotia.

Cameron se dovedea uneori obsedata de noua sa ocupatie, modelele sezand pentru nenumarate expuneri in lumina orbitoare cat ea se ocupa laborios de fiecare fotografie.

Rezultatele erau, de fapt, neconventionale in intimitatea si in particularitatea lor vizuala a blur-ului folosit atat prin expuneri lungi in care subiectul se misca, cat si prin a lasa intentionat lentilele defocalizate. Asta a determinat unii contemporani sa se planga sau chiar sa-i ridiculizeze munca, dar ea a fost printre cei mai prolifici si avansati amatori ai vremii. Pe langa soft focus, a fost o deschizatoare de drumuri si in privinta close-up-urilor si a manipularii in camera obscura a negativelor, in plus, fiind un punct cheie in stabilirea portretului fotografic ca o forma legitima de arta.

Creatia fotografica a Juliei se imparte in doua categorii: portrete incadrate de aproape si alegorii ilustrate bazate pe opere religioase sau literare. In special in operele alegorice, se observa clar ca influenta decisiva consta in curentul Pre-Rafaelit, cu lumina soft, priviri departate si (limp poses).

Cameron a devenit o prietena apropiata a multor oameni faimosi ai vremii sale. In 1864 a devenit o fotografa amatoare inflacarata, cerand staruitor sederi lungi ilustrilor ei prieteni. Urmarea sa ilumineze persoana in interior si celebrele sale portrete, incluzandu-le pe cele ale lui Robert Browning, Thomas Carlyle, Charles Darwin, Sir John Herschel, Henry Longfellow, Tennyson, Anthony Trollope si G. F. Watts sunt remarcabil de spontane.

A creat imagini aproape in marime naturala a acelor capete faimoase, deseori folosind un fundal total intunecat si purtand vesmante inchise la culoare. Controland lumina atent dintr-o parte determina obtinerea de rezultate mai puternice si relevante.

Fotografiile cu femei sunt mai putin dramatice. Desi a fotografiat si doamne celebre - Marianne North si Marie Spartali (pictorite), fiica lui Thackeray Anne si poeta Christina Rossetti - majoritatea erau rude sau prietene, alese datorita frumusetii lor pre-rafaelitene. Doua dintre favoritele ei erau slujnice – Mary Hillier (frecvent vazuta ca Madonna) si Mary Ryan, o cersetoare irlandeza pe care a angajat-o partial macar, datorita frumusestii ei.

Cameron a trecut de la close-up-urile extreme, a descoperit fereastra studioului ei sau a iesit in natura pentru a crea studii mai dragute. Cariera ei fotografica a fost scurta (aproximativ 12 ani) si s-a ivit tarziu in viata sa. Munca ei a avut un enorm impact in dezvoltarea fotografiei moderne, mai ales portretele ei in de-aproape taiate, care mai sunt si azi mimate.