Nu-metal

Intenţionam ca acest articol să fi fost unul foooaaaarteee negativist, pentru că pur şi simplu m-am săturat de toate comentariile anumitor persoane, dar Ireene mi-a zis că mai bine nu (are dreptate...). Oricum nu voiam să enervez de la bunul început al acestui număr, so o să fiu cuminte :P

Nu-metalul este un gen muzical apărut în 1994, datorită albumului formaţiei KoЯn – album cu acelaşi nume. Acesta a fost adorat şi devorat de către fani, dar şi de către critici (încă este, de fapt). Iar de atunci, Korn a tot scos albume. Unii zic că primele 2 sunt cele mai bune, alţii că doar primu, alţii cred că au fost o formaţie până în 2002, alţii că nu mai sunt ce erau după Unplugged-ul din 2007 (mie, una, mi-a plăcut la nebunie! Melodia cu Robert Smith este genială!...), iar altora le plac absolut tot.

De la formaţia aceasta (apropo, Jonathan Davis, solistul trupei a declarat: „We've spawned a lot of clones, but let me explain… Well, I hate the nu metal term. We have always just been a band that rocks. We didn't like when people called us a metal band, we are just Korn. People just use these terms when they cannot describe something, but nu metal… when so many bands started making music that sounded like us, that is when nu metal was born. We don't have anything to do with it for real, I feel. I wouldn't wanna call Red Hot Chili Peppers a funk band, and we are not metal or nu metal, we are Korn. [Nu metal] is just a term that doesn't mean anything.” – pe scurt, Korn este doar Korn) a plecat totul. Cea mai cunoscută Limp Bizkit, apoi Adema (fratele vitreg al lui Davis a cântat în primii ani în trupă asta), Mudayne, Disturbed, Deftones şi alţii.

Acum, au fost multe certuri. Cele mai multe sunt de la metalisti, care cred că muzica lor este cea mai bună, iar nu-metalul este… lăsat în urmă, să mă exprim frumos… (încerc Ireene!) Ba că nu-metalul nici nu ar trebui să aibă cuvântul „metal” în componenţa deoarece NU ESTE METAL! Ba că cei care ascult acest gen de muzică (şi ca să fie lucrurile şi mai frumoase, s-au mai luat şi de metalcore...) sunt mallcore. Acest cuvânt este o ironie, venind de la Mall şi core, puştii din USA care merg prin mall-uri şi îşi cumpără tricouri cu Korn, SlipKnoT, Limp Bizkit... Că nu sunt solo-uri de chitară, că muzică nu exprimă blah blah blah... De fapt, cred că sunt foarte enervaţi deoarece nu-metalul este o combinaţie între metal şi hip-hop... Nu contează că Munky cântă la o Ibaneza cu 7 corzi, numit K-7, modelul 2007 fiind semnătura lui, că Fieldy, basistul, cântă la o Ibaneza cu 5 corzi, K-5, tot semnătura lui, că acesta din urmă cântă în mod obişnuit în A, D, G, C, F şi o face într-un mod foarte ciudat şi original...

Am fost înjurată destul cred, şi acum ca să închei frumoooos de tot, videoclipul „One” al lor, cover după Metallica. Îi puteţi vedea pe Hetfield, pe Ulrich, pe Hammett şi pe Trujillo pe acolo... (faţa lui Lars e prea tare :D)