Post Puto

(Aşa…sã vedem, cum începem ?

Ah…. am început ?

Bun… pãi ia sã spunem)

Bunã seara, vã mulţumesc cã aţi ajuns în seara aceasta şi aş vrea sã încep spectacolul prin a spune :

“V-aţi gândit vreodatã sã vã gândiţi “ ?

(Nu, nu, nu e bine , n-o sã le placã niciodatã, o sã mã zboare de pe scenã…)

“Glumeam, glumeam, dar v-aţi gândit vreodatã sã decideţi voi sau sã vã creaţi o a 3-a opţiune ? “

(e, aşa e mai bine vãd cã au luat momeala, hai sã vedem ce putem face din asta)

“Da doamnelor şi domnilor, cum vã spuneam, în zilele de azi când totul merge aşa de repede şi totul este ultra rapid, la performanţe înalte şi viteze mai mici doar decât cea a luminii soarelui care ne dã caldura şi lumina necesare, trebuie sã ne oprim un pic şi sã ne punem întrebarea dacã noi în ultimul timp mai decidem. “

(da, bunã introducere , le place, atunci hai sã continui uşor)

“Ce vreau sã vã spun este cã odatã cu tehnologia care ajutã omul nespus, el are şi acest impuls de a lenevi.”

“Acum nouã ne place sã ne mãgulim, sã ne minţim cã am evoluat pentru cã… putem construi o maşinã, putem merge pe apã şi avem nişte ecrane laminate şi cã avem calculatoare de buzunar şi paste cu gust de usturoi şi maionezã dar sã vã spun ceva, dragi spectatori, noi abia dacã am ieşit din junglã”.

“Judecaţi acest aspect, ar putea sã fie interesant pe viitor”.

“Gândiţi un pic la toate activitãţile pe care le faceţi, sã vã intrebaţi “de ce”.”

“Şi referitor la asta cred cã am câteva exemple foarte bune şi aş vrea sã-mi aduc contribuţia în a perfecţiona aceastã minunatã şi inocentã ţãrişoarã a noastrã în care locuim.”

(scoate o foaie de hartie şi începe sã citeascã)

“In primul rând aş vrea ca pentru viitoarele generaţii pe care le antrenãm şi cãrora le modelãm creierul şi personalitatea sã nu le mai imbrãcãm la fel şi sã le punem sã gândeascã la fel.

De aceea propun ca pentru BAC elevii sã înveţe, sã se dezvolte, sã se autodepãşeascã dacã doresc.

Nu vã mai ajutaţi copiii la lecţii, lãsaţi-i sã-şi facã singuri temele şi mai ales nu vã mai duceţi ca papiţoii cu flori la profesori pentru a obţine o notã bunã sau ca sã stea copilul în prima bancã, asta nu-l va face inteligent. Doamnelor, nu vã mai trageţi copiii de urechi, presupun ca urmele acelea de pe faţã spun ceva despre trecut şi am crezut cã aţi înţeles cã violenţa nu este soluţia.

Şi mai presus, bãi baieţi discutaţi cu profesorii şi spuneţi-le sã vã citeascã şi interpretarea voastrã, pe care nu o sã o copiaţi de pe net şi o sã vã gândiţi la ea.”

“Nu mai copiaţi de pe referate comentariul la “Somnoroase Pãsãrele” sau din Taine “Iarna” “

“Cu sigurantã la BAC nu o sa aveţi Tainele la-ndemâna şi nici dicţionarul.”

“….ce vreau sa spun este cã….”

(actorul reuşeşte sã plece de pe scenã smulgând sute de aplauze, în drum spre casã se întâlneşte cu o domnişoarã care îl roagã sã îi dea un autograf. Mai târziu se duc la o cafea şi el încearcã sã-i spunã cum cã nu e bine sã fumeze şi sã cheltuiascã banii pãrinţilor pe lucruri aşa de scumpe. Mai târziu ea îl invitã acasã şi acolo au trãit fericiţi pânã .. încã o sãptãmânã….)

Acesta a fost o zi din jurnalul primului actor de stand-up românesc din primii ani de dupã comunism.