Anathema 2 in 1

THE POT:

„Speechless... a fost... wow...” Statusul meu când am ajuns acasă la 1. Şi chiar asta simţeam :D

Ziua de 24 Mai 2008. Fast forward: sculat la ora 8, vorbit pe mess, învăţat un pic la chimie – teză marţi YUK – mâncat şi plecat la Irina. Ajuns cu maşina în faţa sălii Grigore Preoteasa, plouat cu găleata. Mulţime de rockeri. :excited: :D arătat bielete, pus brăţara galbenă, intrat, fugit cât mai aproape de scenă, ajuns la al 3-lea rând, aşteptând până pe la 20.10.

Acum, normal play: în următoarea secundă vedeai un tip cu păr creţ venind pe scenă. Vincent Cavanaugh, solistul principal şi chitarist. Apoi, David Wesling, invitatul special de la violoncel, şi într-un final, perfectionistul Daniel Cavanaugh, chitară şi voce.

Vincent era foarte zâmbitor şi funny, insă pe melodia One Last Goodbye părea că mai avea un pic şi plângea. That was so touching, la fel ca şi ultima melodie „Angels Walk Among Us” , una nouă ce o să fie pe următorul lor album.

David nu a vorbit foarte mult, însă violoncelul a sunat incredibil de bine.

Daniel era cel mai strict dintre toţi. Nu i-a plăcut fumul, care o dată a fost dat în exces, încât până şi publicul putea să-l simtă, iar unele manifestări ale publicului au fost atât de grosonale, încât Daniel i-a menţionat: „Acesta nu este un concert rock. Vă rog să vă purtaţi civilizat şi să simţiţi muzica”. Pentru că într-adevăr, cei de la Anathema simţeau muzica.

Primul lor cântec a fost Fragile Dreams, de la care presimţeam că acest concert avea să fie genial (şi cârcelul de la piciorul stâng îmi zicea la fel...). Melodiile au fost, deşi Destiny Is Dead era pe undeva pe aici ( :-S ), Fragile Dreams, Pressure, Leave No Trace, Angelica, Forgotten Hopes, Shroud Of False, Lost Control, Destiny, Inner Silence, One Last Goodbye, Hope, Temporary Peace, Flying. Are You There? şi o melodie de la Fleetwood Mac au fost cântate impresionant doar de Daniel, iar encore-ul a fost Angels Walk Amongs Us. În plus, au mai fost vreo 3 melodii care nu le aparţineau, but they sang them anyway :P

Dupa ce s-a terminat şi am fost şi noi să luăm o bere că muream din cauza căldurii, ne-am întors cu posterele să luăm autograf. Desigur că a ajuns juma de bere pe mine, ÎNSĂ am făcut poze şi cu Vincent, şi cu David, fiecare din ei fiind foarte prietenoşi şi răspunzând la întrebări, râzând şi încercând să facă poze cu toată lumea 

Ce cronică de ziar am mai scris şi eu... People, concertul a fost super! It kicked ass! Felul în care Vincet cânta, simţea muzică. Ascultai versurile, care sunt absolut geniale, şi îl vedeai cu ochii între-deschişi zicând „Pathetic”, apoi cu vocea cristalină „oblivion”. Fiecare melodie de la Anathema– progressive rock mă refer acum – are ceva aparte, vorbeşte despre viaţă, dragoste eternă, disperare, durere, zvârcolire sufletească, iar toţi trei au reuşit de minune să redea acele sentimente. Ei au simţit muzica, ne-au transmis-o, durerea care vorbea prin ei, instrumentaţia, vocea, violoncelul, versurile, toate mă hipnotizau. Ca şi cum opreau timpul în loc şi uitam să mai şi respiri. Când Daniel a interpretat „Are You There?”, cânta la chitară de parcă nimeni nu ar mai fi fost în sală decât el şi muzică. Păcat însă că unele persoane nu au înţeles asta şi s-au grăbit să râdă... Mă bucur enorm că sunt persoane care ştiu să interpreteze muzică. Nu sunt numai eu aia nebună care dă din cap pe o melodie favorită atunci când nu ar trebui hehe :P

Una peste alta, concertul a fost superb, magnific, out of this world, cântecele foarte bine interpretate, membrii prietenoşi cu toată lumea, însă de un singur lucru îmi pare rău: că nu au cântat Regret. Insă poate că a fost mai bine, că partea cu „Visions of love and hate / A collage behing my eyes / Remnants of dying laughter / Echoes of silent cries.” mai e cum mai e, însă versul „But i never learned to live without regret” m-ar fi lăsat mască...

THE SCIENTIST:

Totul s-a hotarat cu cateva luni in urma cand ThePot mi-a dat semnalul: “Anathema vin in Romania dinnow”.Toate bune si frumoase, n-aveam bani de bilet asa ca d-soara ThePot mi-a luat biletu’. Thanks Pot. Pentru totdeauna:X

Ne intalnim la ora sase. Incantate, stresate, entuziasmate. Ajungem al locul fapteiJ, se studiaza atent oamenii(adica hm stiti voi) si ne decidem sa intram. Ne imbulzim repede ca sa ajungem cat mai aproape de scena. Yeeey! O ora am stat tepene, discutand tot felul de prostii. Timpu’ trecea atata de greu!!!!!!! Langa noi, cativa tipi discutau despre “clitoris”. In fata un grup de fete radeau de o alta fata din fata. Great!!! Happy happy joy joy! Lumea nerabdatoare se imbulzea si mai tare in noi. Transpiratie maxima si totusi show-ul nu a incepuse. Stateam nerabdatoare cu sufletul la gura. Pe fundal se auzea niste muzica houseK(ciudat stiu)…ma uitam in stanga in dreapta nimic..ma uitam nerebdatoare la ceas, o sacaiam pe Pot si tot asa.

Heh momentul adevarul a inceput la 8:02. Atunci s-a dezlantuit paradisul, perfectiunea,orice nume i-ai da tot nu s-ar potrivi. Inainte de a incepe sa cante, oamenii discutau aprins. Anathema doom sau nu? Ei bine cam toti din jurul meu spuneau ca e doom. Ciudat, eu nu am auzit nimic doom in seara asta ci pur talent. Ciudat oameni buni! Anathema au avut 2 albume doom ce-i drept, dar totusi si-au schimbat stilul. Toti erau entuziasmati si extaziati. In atmosfera aerul agitat punea mana pe CCS. Ca deobicei, Daniel Cavanagh era extreme de calm. El si-a facut aparitia primul pe scena. Apoi, l-au urmat fratele sau, Vincent si David Wesling. Toti ascultatorii trupei Anathema se pare ca se asteptau la ceva foarte hard, dar dupa cum a spus si Daniel: “Oameni buni, dupa cum vedeti acesta nu este un concert rock, este un show asa ca bucaurati-va de el”. Adevarat a fost. Poate cei care indrageau Anathema in perioada doom au fost foarte dezamagiti, dar eu una, stiu ca nu am fost. Cred ca nu am simtit artistii atat de aproape la niciun concert. Totusi, fratele sau, Vincet, a mentionat ca lui i-a placut “all the excitement”. Adevarat, pe la sfertul concertului, oamenii si-au intrat in ritm si au creat o atmosfera deosebita alaturi de membrii trupei Anathema. “yuhuuu” pe ici pe colo strigate de catre un nene ca deh e Romania, cateva strigate gen “danny boy” si un fum care a fost lasat prea mult. Cam asta a fost si motivul pentru care Daniel nu a participat la momentul in care s-au dat autografe. Tot ce pot sa va spun ca fost mult prea genial concertul, poate cel mai bun concert sustinut de pana acuma de catre cei 3. Artistii s-au pierdut in melodiile lor, atragandu-i pe ascultatori cat mai aproape de ei, facandu-ne pe toti sa cantam “Flying” si sa pasim in alta lume, sa simtim cu adevarat muzica. Spre bucuria mea , piesele “Are you there” si “Flying” ambele de pe albumul A Natural Disaster au fost cantate. Yeeeeeey!!! Totusi oricat as incerca sa reproduc atmosfera, niciodata nu am sa reusesc. Nu stiu cat de mult vor vorbi pozele de la sine , dar pot sa va spun ca a fost o seara pe cinste. Dupa ce concertul a luat sfarsit, ne-am indreptat spre cealalta sala ca sa savuram o gura de bere si sa cumparam un poster cu Anathema. Apoi ne-am indreptat inapoi spre sala ca sa putem lua autografe si sa stam de vorba cu componentii trupei Anathema. Dupa cum am mentionat mai devreme Daniel nu a luat parte, asa ca am vorbit decat cu doi dintre ei. Amandoi au fost foarte prietenosi si foarte bucurosi sa stea de vorba cu noi. Vincent ne-a marturisit ca din toate tarile pe care le-a vizitat a admirat Romania pentru ca oamenii de aici invata engleza , citez:”to get out of this shit”. Se pare ca le-a placut publicul aici din moment ce au promis ca o sa vina si de la anu’. David Wesling ne-a impartasit un mic secret legat de violoncele: “The most important thing about the cellos is scale.” So keep that in mind ladies and gents. Hah si desigur ca i-am dat lui Smith sa ii dea o scrisoare lui Daniel de la mine.:D Desigur ca a fost absolut inevitabil si am varsat o bere pe mine si pe Pot si pe inca o persoana. Inevitabil. Desigur, doar sunt the lil Scientist.:D Acum stau in fata computerului, mor de somn, maine meditatii si desigur ca o inebunesc pe ThePot sa imi dea pozele. Daca ati fost la concert stiti despre ce vorbesc. Pana atunci…sa traim pana la anu’ si sa ii asteptam dinnow pe cei de la Anathema cu sufletul la gura.

Cheers!