Oamenii aproape ca niste animale

Specimene aparţinând rasei umane sunt peste tot în jurul meu şi în fiecare zi mi se confirmă ceea ce este evident pentru oricine observă cel puţin 10 secunde comportamentul uman. Oamenii sunt cel mai rău lucru care s-a întâmplat acestei planete şi, oricărei plantă, vieţuitoare sau moleculă ce au existat, există şi va exista aici.

Pentru un scurt timp poate oamenii au trăit în strânsă legătură cu natura dar nu a durat deloc mult până cand au început să descopere că există şi să încerce să controleze lumea. În momentul în care au început să se diferenţieze de animale şi au început să raţioneze, au început să se îndepărteze de destinul nobil care îl putea avea rasa umană. În acel moment omul s-a transformat într-o fiinţă care putea învăţa foarte multe despre moralitate de la trilobiţi. Toate atrocităţile umane au fost amplificate în momentul în care religia a devenit un motiv pentru a ucide. Dacă ar fi existat până în acel moment, conştiinţa umană ar fi putut dormi liniştită ştiind că a comis acele fapte în numele puterii supreme ce a ordonat să fie comise. Religa a devenit cea mai simplă scuză pentru luarea unei vieţi. Chiar şi aşa dacă nu ar fi existat religia, oamenii nu ar fi ezitat să facă ce ştiau cel mai bine. Se poate spune că au existat şi poate încă există exemple de oameni curajoşi care puşi faţă în faţă cu anumite situaţii s-au comportat în mod lăudabil fără a se gândi la sine. Aceştia însă ori nu ştiau pentru ce luptă cu adevărat ori chiar aveau pentru cine să lupte, ceea ce a fost şi este foarte rar. Oamenii au luptat tot timpul pentru dragostea lor cea mai mare, persoana care o vedeau în oglindă. În numele propriei persone s-au comis cele mai dezgustătoare şi înjositoare fapte de care nici cea mai fioroasă fiară nu ar fi în stare. Omul simte în sinea sa o dorinţă arzătoare de răni fiinte mai slabe decât el. S-au comis atrocităţi împotriva oricărei şi fiecărei fiinte. Dacă nu le răneşte atunci caută modalităţi de a le controla de a-şi bate joc de ele şi de a le face să se rănească singure. Nimic ce omul a creat ce a fost frumos din orice punct de vedere nu prezintă o scuză pentru existenţa rasei umane. Nici o persoană care a ajuns într-o poziţie din care ar fi putut să ajute cu adevărat pe cei mai slabi a căutat doar să îi transforme în sclavi şi să îi stoarcă de umanitate. Suntem singurele fiinte care rănesc din placere, care omoară pentru distracţie, care se “apăra” fără a fi ameninţate, care atacă fără un scop anume, care vor mai mult fără a avea nevoie. Oamenii nu rănesc doar alţi oameni evident, este mai uşor să rănească animalele, uneori este şi mai distractiv pentru unii. Dacă ţi se par dezgustătoare insectele de exemplu ar trebui să observi ce face un om când este singur. Nu te vei mai uita la un căcat la fel niciodată. Bani, sex, putere şi droguri, acestea sunt lucrurile pentru care oamenii se înjosesc. Aceste lucruri fiind omniprezente exemplele de scârbe umane sunt la fel de comune. Singurul motiv însă din care cineva ucide este faptul că ştie că este o risipă de celule care consuma aer în fiecare zi fără un motiv pentru care trăieşte. Oamenii sunt cei mai eficienţi paraziţi care nu au nici cea mai mică simpatie pentru semenii lor. De la atom la câini nu a există vreo fiinţă cu mai puţine motive de existenţa pe această planetă. Nu există nimic prea nesimţit, prea urât, prea scârbos, prea hidos sau oribil ce oamenii nu au făcut şi fac în continuare fără pic de “umanitate”, adică plini de umanitate pentru că dacă îl face pe un om om, îi spui că un gunoi şi o infecţie sunt capabile de fapte mai măreţe decât el.

Îmi este scarba să mă uit la cea mai mare parte a umanităţii şi să văd ce unii consideră că ne deosebesc de maimuţe. În momentele în care scursură rasei umane este cea mai evidenaa mulţumesc singurei descoperiri umane folositoare, ignoranţa.