Surreal

Eu am o fire destul de explozivă. Sunt persoană aia colerica de la tine din clasă/casă/masă care când dispreţuieşte umanitatea, când e hiperactivă şi-şi adoră viaţa. Păcat că în ultimul timp se disperetuieste în mod special pe ea. But enough about me, let’s talk about me! Heh. Ideea e că.. atunci când scriu ceva public îmi expun partea mai vioaie şi o păstrez la naftalină pe cea deprimată, într-un caieţel în care scriu odată la 5-6 luni. Aşa rar pentru că fiecare însemnare să fie complet paralelă cu cea de dinainte, mai interesant aşa. Chestia este, că articolul de luna asta o să conste într-una din însemnările mele, puţin adaptată, tocmai pentru că for once, s-au inversat rolurile:

“Azi am o zi sureala. J Superb de sureala şi de ireală pe care mâine e posibil să o reneg. E o zi însoţită de epifaniile şi revelaţiile silvane de rigoare şi culmea e că, nu fac nimic deosebit, ci fac curat. O să aibe sens puţin mai târziu.

Am dormit bine azi(până la 2 pm, recunosc), am mâncat bine şi am vorbit cu Sorin( fratele-n.r.). Tot bine. Acum sunt singură fac curat prin casă. Mă simt aşa de bine. Atât de bine azi, că am avut rarul impuls să iau caietul ăsta în braţe iarăşi.


E Ziua Educaţiei, 5 iunie, aşadar e zi liberă. Parcă e şi Ziua Mediului, nu? It would explain the sudden extreme cleanliness outburst. Am tălpile transpirate în papucii mei de casă şi pantalonii scurţi de blugi nu mă stânjenesc. Am părul prins într-un coc vraişte şi sunt fără de tuş negru, făcută pisicuţă. Cu toate astea, mă simt mai pisicuţă decât m-am simţit în multă, multă vreme. Efectiv nu ştiu ce e cu mine azi. Visez la palate din India şi ciuperci şi curry, la mersul fără complexe pe stradă în fustă, la înregistrarea unor melodii cu climax de aplauze şi Cuba Libre, la un poster de mărimea unui bloc American cu o ilustraţie haioasă pe el, o ilustraţie de-a mea. Azi mai visez la o repriză de dans spasmatic de la atâta muzică în vene şi la plastiline pictate cu sclipici şi aţe. Simt miros de socată şi n-am mai mirosit niciodată ceva mai dulce.
Bănuiesc că.. Pardon, ŞTIU sigur că toată lumea are cel puţin o zi printre miile de zile mizerabile şi prăfuite când îi vine să cadă în genunchi şi să plângă de fericire că există. Că are şansa asta abstractă să evolueze. Că are atâtea poteci în faţa ei sau a lui, ba pavate cu marmură, ba crăpate de la soare şi făcute din lut, indiferent. E o chestie care o poţi descrie numai sub formă de film, dacă se poate, camera să plutească lin printre sinapsele tale şi-ale mele. Deşi, tre’ să recunosc, câteva pelicule m-au făcut să-mi dau palme şi să ţip la lume pe stradă că sunt frumoşi. Nu vezi? Când eşti fericit oamenii trişti te iau drept nebun. Asta explică destule, come to think of it. Oh, Gandhi, you old nut!

Hai că deja încep să sun ca o hipioată întârziată sau un desen animat răsuflat. Hei, poate sunt! Păcat că doar o zi din o mie. Să continui cu surealismul totuşi J : nu cred că o să-mi mai tai părul vreodată, îmi place prea mult cum se simte când mă gâdilă pe spate; aseară am visat că eram în curtea liceului, doar într-o pereche de şosete şi un lănţişor de la un prieten. Văzându-mă la modul cel mai nud, am început să zburd şi să fug bucuroasă pe acolo, realizând ce trebuia să fac asta demult. OK, recunosc, apoi am început să visez că depăşisem deadline-ul la un proiect şi îmi rodeam intens unghiile, dar totuşi, the iniţial insanity counted.



În zile ca asta, feel good days, nu pot să mă pricep pe mine, nici în trecut, nici în viitor, decât în present. Sensul vieţii mele e să-mi ordonez cărţile citite separate de cele necitite acum. În schimb, îi pricep pe ceilalţi azi. Astăzi pot să le iert toate stangaciile din trecut şi le pot înţelege zâmbetele. Tabieturile şi ciudăţeniile lor îmi devin subiecte de doctorat, dacă în alte zile prefer să dau cu ‘greşit!’-uri, ‘ce pana mea, frate’-urî şi topoare de genul ăsta, azi nu. O zi din o mie îmi piere angoasa şi dezamăgirea, pentru că acum, experimentez cliseica primă zi din restul vieţii mele.

Mary Jane, eat your bloody heart out, ţi-am găsit substituent în Ziua Educaţiei, of all days. Vine vara domne, asta e rezumatul. Serotonină, serotonină, come to mamaaa! Hehe.“