Nr. 3 (Cover)

Art yourself

Trimite o poza (portret preferabil) cu tine la unul dintre mail-urile redactiei noastre. Ideal ar fi sa incluzi si cateva detalii pe scurt despre tine (ce-ti place, ce asculti, ce te face in general sa ticai, ceva specific tie), poate or sa fie si ele incorporate cumva in desen.

redactie.arteens@gmail.com

redactie.arteens@yahoo.com

In urma unei selectii, in fiecare luna vom avea un portret realizat de catre PunKaSS.
Cine stie? Poate maine tu vei aparea in revista noastra. :)
Te asteptam!



~Arteens

"Tribute"

Nu sunt jucator, doar imi place sa desenez.

Nimic

Am întâlnit persoane care au schimbat legile comunicării şi care printr-o frază adresată altei persoane pot spune absolut nimic, ceea ce este o performanţă. Încearcă şi tu! Poţi învăţa de la politicieni, dacă vei asculta cu atenţie, nu vei auzi nimic. Nimic este în multe lucrări şi teze când n-ai şi n-ai avut chef să faci, nimic. Nimic nu te poate oprii din căscat când profesorul îţi predă nimic fără număr şi îţi dă 4 pt că nu ştii nimic. Te-ascult prostule, să văd ce nu ştii. Pentru că nimic este răspunsul la ce nu înţelegeţi, înţeles prost. Nimic nu mai circulă când şoseaua se udă cu substanţa mistică ce cade din cer fără vreun motiv evident şi care are un efect mistic încă neelucidat asupra traficului, astfel şi o cană de apa aruncată în faţa maşinilor poate induce panică şi haos. Nu poţi să înţelegi nimic, când tramvaiul se mişcă cu viteza luminii stinse. Nu înţelegi nimic din filmul la care eşti înconjurat de cocalari. Nu este nimic la televizor când cauţi o emisiune sau un film care vrei măcar să îţi pună neuronul puţin pe gânduri. Nu găseşti nimic concret care să te motiveze să nu înjuri oraşul medieval contemporan adriean neterminat. Nu găseşti nimic dacă prin întâmplare cauţi îmbrăcăminte normală neaurie, nesclipicioasa sau o pereche de pantofi cu vârful mai scurt decât tine. N-are nimic, când cineva se gândeşte să ne împrospăteze vieţile cu aroma lor de telemea vintage precambriana din care au şi evoluat înainte să te caute. Plictiseala e mare şi îmi urăsc toată operă desăvârşită şi eminenţa când o citesc iar aşa că nu o să fac asta şi scriu ca un adolescent stresat fără viaţă în continuu. Nu spun nimic nou dar dacă nu spun nimic s-ar putea să evit încercarea de a ajuta pe cineva să nu devină o persoană pe care o să o detest, deci ignor. Ignorarea este cel mai rău lucru pe care poţi să i-l faci cuiva dacă vrei să îi arăţi cât îl deteşti. Acest loc bizar şi nefiresc în care trăim nu ne aduce nimic din ceva ce ar putea să ne încânte cu adevărat că suntem oameni. România a reuşit să atingă performanţe incredibile, hai să recunoaştem că pentru a putea face orice să meargă prost în toate privinţele îţi trebuie iscusinţa şi talent. Nu avem nimic propriu zis care să ne susţină economia dar totuşi continuăm să fim extrem de performanti. Poţi trăii liniştit cu gândul că acest tărâm ce ar “da mucu” oricărui basm este ferit de foarte multe lucruri rele. Teroriştii nu ar avea ce să distrugă, noi le-am luat-o înainte şi oricum nu şi-ar permite nimeni să inmatriculeze o bombă după noua taxa de mediu. Tranşee sunt săpate constant undeva în oraş pentru a ne menţine antrenaţi, avem borduri noi, de probă, uşor de fărâmiţat să nu fim daţi în judecată pentru rănirea avioanelor inamice ce se vor prăbuşi pe străzile noastre după ce aerul nostru le va blocă motoarele, dupa ce aripile lor vor fi vândute şi transformate în furculiţe înainte să îşi dea seama pilotul, datorită specialiştilor noştrii stealth, înainte sau după ce va rămâne falit datorită taxelor. Nu ni se va întâmpla nimic pentru că oricine şi-a dat seamă că avem o strategie infailibilă de apărare, orice persoană cu intenţii răuvoitoare la adresa noastră va fi furată, evacuată, taxată, blocată în trafic, călcată în picioare, umilită la cozi interminabile, înşelata, imbonlavita, neglijată in spitale, neapărata de poliţie, neluata în seamă de justiţie, neauzită dacă nu îi strălucesc hainele, împuţită, inzapezita, inundată, înjurată, enervată şi prostită la tot pasul de ospitalitatea noastră specifică şi renumită, doar a noastră, noi fiind deja imuni la aceste tratamente datorită experienţei noatre ajunse la nivel de centură neagră cu 7 dani. Aşa că, dacă ţi-ai dat sau nu seama din asta, România va fii următoarea superputere supremă a lumii. Nu mai ştiu de unde am început şi ce vroiam să zic aşa că mă opresc aici. Mersi pentru răbdare. Aceasta a fost prima cronică a suferinţelor mele.

~Drax

Otakus

Probabil cu totii am auzit candva, cumva fraza ‘Ha, ia uite, e in stilul ala japonez, cum ii zicea.. stil anime!’.

Daca nu stiati deja, animeurile sunt ecranizarile unor intamplari intalnite in Manga(reviste de benzi desenate japoneze), cu mici adaptari si modificari. Desi la prima vedere poate pentru multi ar parea niste copilarii, ele au dezvoltat un intreg cult de admiratori si fani infocati. In niciun caz numai tineri si in absolut niciun caz numai de origine japoneza. J Aceste mici comori animate isi au fani de la A la Z.

Poate principalul motiv pentru care au devenit atat de apreciate si populare este ca ofera posibilitati care uneori depasesc filmul. Puterile supranaturale pot fi ilustrate si fara zeci de milioane de dolari investiti, iar decorurile de proportii gargantue sunt at the flick of a pen. Personajele pot avea proportii si infatisari oricat de stranii iar conceptul de unghiuri imposibil de filmat nici nu mai exista. Totul devine mai simplu si mai interesant.

Exista mii de stiluri in care sunt desenate animeurile. Si genuri pentru gusturile oricui: drama, comedie, slasher, you name it. In fiecare an se desfasoara Anime conuri in jurul lumii. Anul trecut s-a tinut unul si in Romania, Niji-Con, la Casa Poporului. S-au vandut postere, manga, lumea a venit in cosplay.

Foarte fain, abia astept la anu’.

Anime-ul cu care am inceput e unul arhicunoscut: Sailor Moon. J Ma uitam la el fara sa respir pe la vreo 6-7 ani, la fiecare episod difuzat pe TVR2. Nu ma mai saturam.

Mult timp dupa m-am reapucat de vizionat lucruri tot mai diverse:

Naruto – imi semana mult cu DBZ si m-am hotarat sa ma uit, destul de obsesiv. Desi era multa lalaiala (manga fiind relativ la obiect, trebuiau scoase zeci de episoade cumva. Sigh), scenele de lupta meritau toate minutele de nervi. RASEENGAAN. :P

School Rumble- o comedie despre viata de liceu a unei clase de a 10a. Glume absurde si illustrate absurd de funny si un stil de desen atragator de la primul episod. Couldn’t get enough. Au aparut 2 sezoane, al treilea e pe drum.

Elfen Lied –“Elfen Lied revolves around the race of diclonius, a mutant human species identified by two cat-ear-like horns and transparent "vectors", and the ways in which the humans abuse and reject them as part of society, instead seizing them for storage and experimentation in an offshore laboratory. The series is centered around the teenage diclonius girl "Lucy", said to be the first diclonius, becoming sadistic as a result of her vengeance and delivering it on the humans who rejected her.

Elfen Lied involves themes of social alienation, identity, revenge and the value of humanity.”Daca nu va deranjeaza ceva membre zburatoare.. NYUU! :P

Gantz- Gantz e poate unul din cele mai stranii animeuri care le-am vazut pana in prezent. E vorba despre o camera dintr-un bloc, in Tokio, unde ajung anumiti oameni exact dupa ce mor. Ei sunt nevoiti sa joace un joc( vanatoare de extraterestrii, costume dotate cu superputeri limitate insa, invizibilitate). Daca supravietuiesc se intorc la vietile lor, dar sunt nevoiti sa revina pt o noua misiune pana ce aduna un anume nr de puncte. Abia atunci vor fi liberi, dar de regula, pana atunci, ei mor deja. Stilul de desen e mortal si el. :P Are cam 25 de episoade.

Minami-ke- Povestea a trei surori si ciudateniile lor. Un anime adorabil si haios, cald. E in plina desfasurare.

Death Note- Ideea centrala a animeului este urmatoarea: protagonistul este un tanar de 17 ani extreme de intelligent ce gaseste un carnetel capabil sa ucida, pus in lumea reala de catre Ryuk un demon (shinigami). El se decida sa-l foloseasca pt a omori toti criminalii, devenind Kira. Telul sau suprem este de a curata lumea de rau si de a crea o utopie a carui zeu sa fie chiar el. Foarte palpitante episoadele, se intelege astfel si popularitatea imensa. J

Serial Experiments Lain – Asta este povestea unei adolescente, Lain, ce initial este timida si retrasa, neavand mare contact cu lumea sau the Wired, o retea asemanatoare Internetului. Pe parcursul animeului ea isi descopera limitele, nebunia lumii in care traieste si.. In orice caz: “Serial Experiments Lain deals directly with the definition of reality, which makes its complex plot difficult to summarize.The story is primarily based on the assumption that everything flows from human thought, memory and consciousness. “ Daca va suna tentant, eu zic sa-l luati, nu are decat putin peste 20 de episoade si e unul din cele mai impresionante animeuri, ca si concept, care am avut ocazia sa le vizionez.

Astea au fost cateva exemple. Incercati, procesati si poate o sa va alegeti cu un nou hobby! Over and out.

~PunKaSS

Martisorul - Simbolul Primaverii

Îmi aduc aminte cu drag de zilele copilãriei, mai ales atunci când se apropia timpul Mãrţişoarelor şi mama mi le pregãtea pentru a le face cadou colegelor şi învãţãtoarei. Îmi scria numele pe spatele Mãrţişorului şi de asemenea o urare cât mai sofisticatã.

Dar am crescut, timpul a trecut, m-am maturizat şi acum mi le pot scrie chiar eu, chiar dacã nu dãruiesc foarte multe. În general, cele mai bune prietene ale mele şi oamenii în care am încredere primesc aceastã “micã” atenţie.

Aceastã sãrbãtoare dateazã din cele mai vechi timpuri, la originea ei stând o monedã din aur sau din argint, legatã cu o sfoarã împletitã din douã fire, unul roşu şi altul alb sau chiar roşu şi negru, simbolizând lupta vieţii asupra morţii. De cele mai multe ori aceasta era purtatã de femei şi copii, deoarece credeau în puterea magicã de a vindeca şi de a aduce noroc şi fericire.

Sãpãturile arheologice au scos la ivealã multe obiecte care pot fi considerate mãrţişoare, având o vechime de mii de ani. Poporul roman sãrbãtorea aceastã datinã ce avea loc în prima zi a lunii Martie, lunã ce purta numele zeului Marte, protector al naturii.

La daci, echivalentul lui Marte era zeul Marsyas Silen, inventatorului fluierului. Renaşterea naturii era închinatã şi consacratã acestuia.

Şnurul are şi el o mare semnificaţie. Legenda spune cã firul alb simbolizeazã bãrbatul, înţelepciunea lui sau chiar ghiocelul, floarea primãverii, iar cel roşu semnificã viaţa, femeia, dragostea pentru tot ceea ce este frumos, curajul. Prin împletirea celor douã fire se înţelege schimbul de forţe dintre cele douã sexe ce dau naştere unei noi vieţi.

În Moldova şi Bucovina, fetele tinere purtau mãrţişorul timp de douãsprezece zile la gât, urmând sã fie prinse în pãr pânã la sosirea berzelor sau pânã ce primul pom înflorea.

Se spune cã demult, Soarele obişnuia sã coboare pe Pãmânt, luând întruchiparea unui bãrbat chipeş, pentru a participa la horile satului. Dar, într-o zi, un dragon l-a urmãrit şi l-a rãpit, ducându-l în castelul sãu.

Lumea era foarte tristã, natura parcã murise, iar copiii nu se mai jucau, nu mai râdeau. Melancolia şi pesimismul stãpâneau întreg ţinutul. Dar un tânãr curajos a decis sã alunge rãul de pe pãmânt şi sã readucã la viatã natura. Asa cã, ajutat de mulţi localnici ai satului, eroul nostru a cãlãtorit timp de trei anotimpuri : vara, toamna şi iarna pentru a putea salva Astrul Zilei. La sfârşitul iernii, protagonistul a gãsit castelul dragonului şi beciul unde era ascuns Soarele şi astfel lupta începe. Rãnit şi lipsit de puteri, el elibereazã Soarele, redând fericirea tuturor, dar flãcãul nu a mai apucat sã vadã primãvara. În timp ce zãpada se topea, sângele sãu cãdea, iar ghioceii rãsãreau. A murit cu inima împãcatã deoarece ajutase la sãvârşirea binelui pe Pãmânt.

De atunci, oamenii împletesc cele douã fire şi le oferã fetelor pe care le iubesc sau persoanelor dragi.

Mãrţişorul rãmâne o zi specialã din viaţa mea şi probabil şi din a voastrã deoarece râmân cu multe lucruri plãcute şi peste ani şi ani, când voi fi o "babã" le voi revedea şi-mi voi aduce aminte de ele, reîmprospãtând o paginã din tinereţea mea…. ( =)))))))))))….).

Vã doresc un gând senin de primãvarã şi multe mãrţişoare…..La mulţi ani !!!! de ziua Femeii……

Horror Sights

Deplasarea de acasã la şcoalã e o adevãratã torturã ce o îndur cu stoicism şi demnitate… pânã când o sã-mi vinã sã vomit de-a dreptul!

Mã îndrept spre locul comun de plecare a cutiei de sardine.

Fosilele deja încep sã-mi rãneascã retina şi neuronii… dar îmi mai este atrasã atenţia de cãtre trafic.

Urc în maşinãrie. Mã stabilesc într-un colţ al meu şi mã uit speriatã şi dezgustatã în jur.

De ce cutia se mişcã faţã de pãmânt dar nu şi pe mine faţã de coşmar?

Expiraţii îţi atrag privirea când cauţi un loc liber. Am încetat sã îmi mai perturb vederea cu hoiturile care parcã se simt stând pe nişte tronuri, însã ei sunt mici şi foarte ridicoli, cu feţele rigide, încruntate şi cu o staturã foarte impunãtoare!

Oricum, este absolut teribil sã vãd în jur numai bãtrâni cu feţele scofâlcite, ridate, cu pãrul unsuros şi ca nişte paie.

Cum ajung unii pãrinţi sã-şi lase progeniturile cu pãmântul uscat, cel primordial, dar totuşi cãutaţi în dicţionar cuvântul “evoluţie”!

Cel mai rãu e sã nu fi putut ocupa loc la fereastrã şi sã trebuiascã sã-i privesc… parcã vãd un val de fum ce se ridicã de la capul meu cãtre cer; sunt sufletele sãracelor celule vizuale…

Şi asta e doar introducerea. Dacã povestea se prelungeşte, ajung la cuprins. E foarte tare sã-mi imaginez cã îi secţionez pe mijloc, cu exceptia faptului cã se vede stratul de grãsime… parcã o şi vãd, galben-portocalie, prelingându-se, mirosind criminal!

Când se deplaseazã, scheletul mişcându-se mã iritã ca nişte cuţite frecându-se! O simfonie a nimicirii sãnãtãţii mintale…

Iar restul acestei manifestãri a naturii e ca o gelatinã legãnându-se…

Îndeajuns am pãtruns la… miezul problemei… Revenind la aparenţe, hainele lor, vechi, mirosind tipic, cu bonusuri de mãtreaţã pe guler şi pe spate mã fac sã-mi pierd minţile…

Dacã şi nasul îmi e asaltat de respiraţii cadaverice, nu doar cã mã ia ameţeala ca în cazurile obişnuite, însã persoana care se va îndrepta în fugã spre uşã, ţinându-se de gurã, apoi bãtând cu pumnii în uşã cerând libertatea şi vomitând voi fi eu!

Voi ajunge sã nu mai merg spre şcoalã cu mijlocul de transport în comun ci cu maşina de la 9. Nasol e cã având cãmaşã de forţã nu o sã pot fuma şi nimeni nu o sã se apropie de o maniacã cu ochii roşii şi spume la gurã cerând o ţigarã.

~Degringolada

Happy Article

Adică, mai pe româneşte, un articol în care vor fi lucruri frumoase... Da, ai citit bine. Da, acesta va fi un articol fericit. Şi da, eu sunt cea care îl scrie. Acum urmează întrebarea: de ce? Şi răspunsul e chiar mai simplu: i just felt like it. M-am gândit că cele cu violuri, moarte, sinucidere, mizantropie, stoicism &co. sunt prea dese... Writing this is going to be tough though...

Dudes, a venit primavara! E un lucru bun, nu? :D Am început bine? Nu?... Ei, hai că mai încerc...

Si s-a dus la el în cameră, voind să-l întrebe cum şi-a petrecut ziua. Stătea pe scaun, ţeapăn, cu gâtul tăiat, ochii deschişi, limbă scoasă pe afară, cu o privire îngrozită şi cu mâna pe telefon. Sigur voia să o sune. Însă nu a mai apucat... Îngrozită, nu a mai ştiut ce să facă, ce să zică. S-a dus la el, i-a închis ochii, l-a sărutat pe buza superioară, cea care era „accesibilă”, şi a ieşit. Ah! Ups! Asta nu e happy... Să mai încerc.

Erau la parcul de distracţii. Ea nu voia să încerce, însă el tot insistă. Montagne-rousse-ul i se părea foarte atrăgător. I-au trebuit multe ore că să o convingă, şi până la urmă a reuşit. Şi-au luat biletele şi s-au urcat. La început, nu i s-a părut foarte înspăimântător, însă când vagonul s-a dus în jos, a ţipat rău. Viteza fiind mare şi existând şi o problemă tehnică, o şină ieşise de la locul ei, iar părul ei a fost prins şi smuls... Cam doare... Încă încerc...

Zi însorită. Perfectă pentru un picnic. Faţa ei frumoasă, albă şi ovală este luminată de soare, lucru ce-l face pe el să zâmbească. Se uită la ea şi vedea totul... Se uită la el şi nu vedea nimic... Şi-au ales locul unde să-şi pună pătură. Coşul l-a pus între ei. L-a dat la o parte. Voia un sărut. Nu l-a primit. A mai încercat o dată. Acelaşi rezultat. Gustă din biscuite. Se îneacă. Moare pe loc. Strânge coşul, strânge pătura. Soarele încă îi lumina faţa care era mai albă decât înainte...

Okay, ăla chiar a fost freaky. Am început bine totuşi. Cu soarele... Off, pe cine înşel eu aici? Nu aş putea să scriu un articol vesel nici dacă mi-ar cădea din cer... Hmm.. Pentru ultima oară...

Se scoală la ora 2 noaptea. Avea ochii destul de mari încât să fie încurcaţi cu ceasul de pe perete de deasupra lui. Uitase complet de ea! Cum putea să uite? O clipă a stat nemişcat. Se pregătea... Dar, nu mai avea timp. Trebuia să se grăbească. Sare din pat, s-a îmbrăcat atât de repede cum nu a mai făcut-o în viaţa sa. Ia cheile de la maşină şi conduce cu viteză. Ajunge. Aleargă până sus, unde ştia că e ea. Intră în cameră. O vede în pat. Avea ochii închişi. Se indreapta catre ea. Îi spune numele. Nu zice nimic. O ia de mână, dar tot nu a reacţionat. Nu! Nu! Nu se poate... Intră doctorul care fusese anunţat că o persoană străină intrase în spital şi şi-a dat seama imediat cine era... Bărbatul devenise foarte speriat... Avea ea oare să mai trăiască după boala asta? Doctorul i-a zis că inainte cu cinci minute, ea a spus că îşi iubeşte soţul foarte mult, şi apoi a murit... Bărbatul a rămas fără cuvinte... Cum a putut să piardă? Cum a putut să O piardă? Ochii începuseră să fie umezi... Mână încă îi ţinea mână ei delicată, cum a fost întotdeauna... „O, Oana...”. Se auzi un răspuns şoptit „da...” şi a simţit o strângere de mână.

A fost happy? Yey! A fost happy! Did it! Hmmm... La prima povestire putea că el să apucă să o sune, să stabilească un moment de întâlnire, şi să nu mai fie omorât... Sau la a doua, putea ca montagne-rousse-ul să nu fie stricat, iar la coborâre el să o ia în braţe şi să-i spună că totul este bine. La penultima putea că el să-i arate o verighetă şi să o ceară în căsătorie. Ea să rămână uimită şi să accepte, într-un final...

A fost destul de greu ( phew! ), dar până la urmă am reuşit. :D *mândră şi foarte dornică de a mă întoarce la vechile mele articole*

~ThePot

Deja-Vu

Ti se intamplat uneori sa visezi acele lucruri care se vor intampla de atatea ori. Deja-Vu? Mie mi s-a intamplat de sute de ori. Chiar am inceput sa le pierd numarul. De atatea ori am visat acele lucruri care chiar s-au intamplat. Din pacate nu fiecare vis imi prevesteste cate ceva. E doar imaginatia mea uneori, in care ma invart si am impresia ca imi spune adevarul. Si sper sa imi spuna adevarul.

Se pare ca 70% din oameni au avut experienta de Deja-Vu cel putin o data. Oamenii de stiinta recreaza totul prin hipnoza. (Good thinking, right?:) ) Se pare ca exista mai multe tipuri de deja vu-uri(ce funny suna)

Primul ar fi Deja Vu-ul in care ti se pare ca locul respectiv l-ai vizitat deja.
Al doilea este cel in care ti se pare ca deja ai simtit ceva ce ai mai simtit odata.
Al treilea si cel din urma este deja-vu-ul ca deja ai experimentat acel ceva.

Cativa oameni de stiinta au asociat Deja-Vu-ul cu boli mentale ca: schizofrenia, anxietatea, identitate multipla. Deci daca toti am experimentat asta, avem probleme cu capul?

Farmacologia a demonstrat cica, ca prin utilizarea unor "medicamente" se pot produce unele deja-vu-uri.(eu nu prea cred asta). Desigur ca acele „medicamente” au efecte halucinatorii.

Clarvazatorii reusesc sa „prevesteasca” viitorul prin deja-vu-uri. Aceasta explicatie, nu isi are insa explicatie in stiinta.

O teorie interesanta mentioneaza faptul ca deja-vu-ul reprezinta „memoria” viselor. Sa visezi ceva ce ulterior se va intampla in viitor si sa ai impresia ca deja ai experminetat asta.

O alta teorie este cea a reincarnarii. Intr-o viata anterioara ai experimentat aceeasi situatie sau ai intalnit aceleasi persoane sau ai avut aceleasi sentimente. De aceea, uneori relatam unei persoane: „Vai X, te stiu atat de bine, de parca ne cunoastem de multi ani, desi am facut cunostinta recent”.

Sunt multe lucruri pe care omul nu le-a descoperit. Sunt multe lucruri care stau ascunse sub „pamntul”. Sunt multe lucruri care se afla sub subconstientul omului si totusi acesta nu isi da seama de ele. Sau isi da seama?

~TheScientist

Dragostea este ca o prajitura cu capsuni

Dragostea este ca o prăjitură cu căpşuni …

Dragostea e ciudată…

Dragostea dintre un băiat şi o fată este minunată

Dar hai întâi să vorbim despre dragostea din această luna. Luna martie. Luna femeilor. 8 martie.ziua mamei. Ar trebui să ne iubim mamele and all that shit. Dar ce se întâmplă când mama nu te iubeşte? Când acesteia pur şi simplu nu îi păsa de tine, de ce îi iei , de ce spui, de cum trăieşti? Bine să zicem că poate te iubeşte un picuţ acolo. Dar este oare de ajuns? Deci dragostea pentru mame de 8 martie e discutabilă.

Deci e primăvară, da? Yey. Happy happy joy joy. Not really. Schimbarea anotimpului aduce cu ea o stare foarte ciudată de spirit. Cel puţin pentru mine. Astenia de primăvară or something. Cu toţii trecem prin ea. Pe toţi ne afectează schimbarea anotimpului.

Iubesti.eşti iubit. Bun. Până aici totul roz în picăţele negre. Dar când începi să foloseşti porecle gen « puiuuuuut” [cu 5 de « u » ,da.] sau «pisoi» deja devine enervare curată. Dacă tot vrei să ai neapărat porecle, ţine-le pt tine. Nu le zice cu atâta nonşalanţă în public sau când vorbeşti la telefon pe stradă. Nu numai că este penibil, dar este şi degradant. Nu sunt fana nicknameurilor de genul într-o relaţie. Consider că avem numele pentru un motiv. Nu să ne strigăm cu nume de animale. E că şi când ai vrea să fii animal. In fine. Subiectul nu era acesta…

Subiectul meu e dragostea după cum ştiţi. Dragostea de toate felurile. Fiecare dragoste e diferită şi fiecare om are o viziune complet diferită asupra conceptului «dragoste».Eu v-o împărtăşesc pe a mea.

Cum am început articolul: »Dragostea este ca o prăjitură cu căpşuni». Cred asta pt că o prăjitură cu căpşuni este dulce. Ca şi dragostea. Cine a fost îndrăgostit ştie sigur că am dreptate. Ce poate fi mai frumos decât să te întâlneşti cu cel de care eşti îndrăgostită într-o zi însorită? Sau când îţi face cadou un lucru pe care ţi-l doreai demult, dar nu ştia, ci doar a nimerit-o sau a aflat de la o prietenă de-a ta. Dar tot în al nouălea cer vei zbura.

Dragostea este frumoasă. Dragostea nu numai că este frumoasă, dar te face să vezi lucrurile cu alţi ochi, cu nişte ochi mai optimişti, cu nişte ochi mai vii şi mai plini de energie. Nu degeaba se zice că ochii sunt oglindă sufletului. Dacă inima[sufletul] este fericit, atunci tău se vede asta în ochii tăi, în gesturile şi în atitudinea ta.

Dragostea înfloreşte şi ea primăvară. Ca toate florile frumoase.

~TheHeart

Multumiri

Aceasta luna dupa cum puteti observa, am avut 2 scriitori clandestini.
Suntem tare recunoscatori ca ne cititi!!

Va multumim!

~Arteens

Scriitorul clandestin pI (O goana inselatoare)

Ne naştem într-un fel. Ar trebui să continuăm să fim noi înşine, să nu ne lăsăm prinşi în goană după perfecţiune,căci poate fi înşelătoare.

Realizăm într-un anumit moment că vrem mai mult. Ne oprim, dar nu aşteptăm. Începem să alergăm, suntem prinşi în acea cursă nebună a iluziei şi a patimii. Îmi doresc ceva...tu îţi doreşti? Vrei să mi te alături? Putem alerga împreună pe această pistă fără de sfârşit. Putem încerca să atingem orizontul, dar, ai grijă, orizontul se poate preschimba în praf. Dar nu vei mai vedea vălul ce îţi înceţoşează privirea, vei continua să alergi alături de mine, trecând peste toţi ceilalţi şi hranindu-te din disperarea lor. Dar te-ai gândit ce vei face când vom câştiga? Eu...nu sunt sigur. Dar ştiu ce vei face tu.

Vei înceta să mai alergi. Îţi vei da seama că eu sunt toată lumea, că la fiecare pas făcut în faţă celui de lângă tine, ai făcut un pas către o altă persoană, o persoană care însă nu va exista niciodată cu adevărat. Şi vei rămâne singur. Poate atunci îţi vei aminti de mine, eu, umbra amintirii care se agaţă de vechiul tu. Eu, aparentul obstacol în calea împlinirii tale. Am obosit să mai alerg. Voi alege să te părăsesc, chiar dacă asta înseamnă că voi dispărea. Pentru totdeauna.

Vei cugeta asupra a ceea ce ai ajuns şi mă vei strigă . Mi-am uitat însă numele, s-a pierdut undeva pe drumul între “a fi” şi “a nu fi”. Te vei agăţa cu disperare de trecut, dar nici măcar nu ţi-l vei mai aminti, deoarece tu erai eu, iar eu, nu mai sunt.

Acum te voi lăsa, străine! Singurătatea e fidelă, nu te va părăsi niciodată. Nu e ca mine, un profitor excentric! Dar stai, ascultă! Aud ceva, s-a dat startul, cursa a început. Porneşte! Acum te las, un ultim cuvânt al meu se mai distinge printre ticaiturile continue ale ceasului:...adio...

Scriitorul clandestin pII

Bla bla… Bla bla bla… Right.. N-am nici cea mai vagă idee de introducere... Pentru această aberaţie scoasă dintr-un loc foarte ascuns al circumvolutiunilor mele. Aş putea scrie despre orice... Orice-mi vine mie în cap la ora asta, despre timp, ce-am făcut la şcoală, stres, ce materii am mâine, cât de tare îmi detest profii... Şi tot aşa... Vedeţi? Deja am făcut un mic brainstorming... Dar unele probabil vi se păr plictisitoare, şi deja intuiti tâmpeniile pe care le-aş turna comentând temele astea, unele aparent interminabile...

Sau probabil că nici nu v-ar păsa... Deja tot auzim mai des vehiculându-se termeni gen “ don’t know, don’t care” şi alte expresii cu sens peiorativ... Şi atot-“inteligenţa” cu care “ţi se ia freză” atunci când încerci să discuţi ceva serios cu un vreun specimen acneic şi plictisit de viaţă... Toate cliche-urile pe care le vedeţi zilnic, stereotipurile, mutrele, figurile şi subiectele inepuizabile cu care îşi toacă timpul adolescenţii în general. Probabil am sunat ca vreo profesoară de modă veche, sau ca părinţii voştri când vă spun că staţi prea mult pe mess... Şi ştiţi prea multe ''emoate'' pe dinafară ( :) )

Dar astea sunt detalii... În universul adolescentilor nimic nu e “prea puţin important” atâta timp cât ţine de fericire temporară... Şi relationeaza strict cu latura emoţională. Yup... Şi am spus... ”latură emoţională” emo, emo kids, emoo... Insigne, machiaj, plete pe ochi, geantă de postaş, carouri, dungi, culori turbate, freze macelarite cu ciobul etc etc etc... Toate fac parte dintr-un set “foaaarte original” (nooot) al indivizilor cu atitudine sictirită, plicitisita, orice răspuns pe care îl dau conţine vreo ironie cu tentă pesimistă... Până aici toată lumea ştie despre ce vorbesc şi majoritatea sunt ostracizaţi de ceilalţi indivizi cu care sunt forţaţi să interacţioneze câteva ore pe zi... Împotrivă voinţei lor.. Şi asta... Pur şi simplu... Ei plâng pentru că... Nimeni nu le poate înţelege sensibilitatea... Şi trăirile interioare... Pentru că “life sucks”... Well that’s too bad, folks... Iar chestiile la care se gândesc ei că sunt de “neînţeles”... Ei bine, tzeapa! sunt deja arhi-cunoscute: probleme cu părinţii... (riiight, toată lumea are) neeext “, şcoală... (oh rămâi la...? that’ too bad... poate ar fi cazul să înveţi), probleme cu prietenul ( la ce? probabil că el e la fel de sensibil ...gândeşte-te de 2 ori ...răneşti pe cineva atât de fragil.. :-< ) Astea fiind doar linii ... Problemele pe care le au aceste specimene... Plictisite şi satule de viaţă... Bineînţeles soluţia pentru rezolvarea lor: cuţitul de bucătărie, cutia de păştile... Un martiric în spatele wc-ului sărind de la etajul 10. 1% din cazuri care cele înşirate sunt chiar puse în aplicare exemplare brave cu multe doage...

În final, fiecare trebuie să găsească o metodă prin care să atragă atenţia... Credeţi sau nu, dar fiecare are nevoie să fie ascultat la vârstele astea... Cercurile de prieteni, atitudinile montate studiate în faţa oglinzii, crizele de identitate ( de nervi)... Practic, în timp ce toate aceste atitudini evoluează... Specimenul cel mic creşte.. Face o personalitate, un cerc de prieteni stabil (nu), poate să-şi ia propriile decizii-îşi poate forma o opinie în funcţie de convingerile/interesele pe care le are. Le numim procese normale, dar privite din punctul lor de vedere... Uneori stârnesc empatie, căci problemele par că nu au ieşire... Dar nu disperaţi, oameni buni! Acneea trece, hormonu’ la fel, ca şi bazdacii de pe creier... În loc să staţi în fatza compului postând poze deprimante pe hi5... Mai bine descoperi zeci de milioane de alte lucruri interesante pe lumea de care să vă bucuraţi. :)

Little Marmot

Se cauta scriitor clandestin

Se caută scriitor clandestin pentru următorul număr. Scriitor clandestin înseamnă că nu ai nevoie de un pseudonim, nu ţi se va afişa numele dacă nu vrei şi vei putea să îţi publici un articol într-un din numerele noastre.

Pentru a fi un scriitor clandestin trebuie doar să îţi trimti lucrarea alături de o poză (care să fie separată nu inclusă în articol care crezi tu că se potriveşte articolului) la una din adresele de mail:

redactie.arteens@gmail.com

redactie.arteens@yahoo.com

Mulţumim anticipat că ţi-ai bătut capu’ pentru noi!

~Arteens

Repas sur repas

~Radu

melodie: - andries , banii tai nu sunt buni aici

film: toma caragiu J "amintiti-va de vremurile bune"

carte: vasile voiculescu - ultimele sonete ale lui shakespeare

site: ...siteu` nostru desigur

~TheHeart

Am ascultat ,mi-a plăcut:

Puddle of Mudd –She hates me (alternative rock): o melodie care personal mă face să dansez şi să mă simt mai bine când sunt tristă, chiar dacă versurile nu sunt aşa de optimiste. :)

Am vizionat, m-a impresionat:

I could never be your woman (Michelle Pfeiffer,Paul Rudd,Saoirse Ronan):- O comedie în care Michelle Pfeiffer care este Roşie se indragosteste de un băiat cu mult mai tânăr ca ea… In aceaşi perioadă fiică acesteia se indragosteste pentru prima oară… Toate sub atentă observaţie a Mamei Natură care este interpretată de Tracey Ullman.

Nu am mai văzut demult o comedie care să mă facă să râd aşa. Merită cu adevărat!

Am citit, m-am delectat:

“The Intimate Adventures of a London call girl” –Belle de Jour- Cartea această este de fapt un blog care a devenit foarte cunoscut în ultimii ani. Este despre o call girl din Londra. Este povestită ,sub forma unui jurnal, atât viaţă ei personală cât şi cea din timpul jobului.

Nu este recomandata pudicilor. :P

Hrană pt mouse:

www.doo-oo.eu – Un site cu teste de personalitate, de dragoste, cu bancuri, spânzurătoarea etc … Nice pt o destindere funny J…

~SnoWhite:

Am ascultat, mi-a plăcut:

From Yesterday – 30 Seconds to Mars - o trupa de alternative si progressive rock din California. Melodia se află pe albumul “A Beautiful Lie”, cel de-al doilea album al lor, videoclipul acesteia fiind realizat în China şi având o durată de 14 minute.

Am vizionat, m-a impresionat:

Heroes – Un film despre oameni din lumea întreagă care descoperă că au puteri supranaturale….

Am citit, m-am delectat:

GESTAPO – Sven Hazle – Un bărbat robust, cu obraz prelung de viking, surâde degajat şi senin obiectivului fotografic. E Sven Hazle aşa cum apare el în fotografia de pe pagina de gardă a romanelor sale. Dar este suficient să treci de această primă pagină, pentru ca războiul să se năpustească asupra ta, să te poarte peste câmpurile răscolite de explozii, peste oraşele năruite sub bombe, acolo unde brutalitatea şi cinismul fascist îşi propuseseră să lichideze totul: vieţi, speranţe, năzuinţi.

Hrană pentru Mouse:

http://www.worldometers.info/ - vei gasi foarte multe statistici actualizate permanent…

~Degringolada

Am ascultat, mi-a plãcut:

Slayer – Eyes of the Insane

Pe lângã melodia foarte marfã, mesajul e foarte potrivit pentru cei a cãror imaginaţie abundã dar şi abuzeazã de imagini înfricoşãtoare.

Am vizionat, m-a impresionat:

Sweenie Todd

Cu Johnny Depp, un musical horror. Dacã e vorba de Johnny Depp, nu evitaţi vizionarea doar cã fiind un actor superb credeţi cã din aceastã cauzã e un film apreciat, but bare in mind cã acesta îşi alege filme dificile şi interesante. Ca un indiciu – veţi vedea multe moduri de tãiere a gâtului. In orice caz, e o morbiditate elegantã împletitã cu inocenţa dragostei oarbe, fãrã a uita de nebunie şi mizantropie.

~ThePot

Am ascultat, mi-a plăcut :

Kidneythieves este o formaţie industrial rock, cu Free Dominguez ca şi solistă. Au început din anul 1998, iar cântecul lor cel mai cunoscut „Before I’m Dead” este cunoscut ca fiind unul dintre soundtrackurile din „Queen of the Damned”.

Am vizionat, mi-a plăcut :

„Queen of the Damned” este un film din 2002 cu şi despre vampiri. Legătura dintre vampiri şi Egipt mi se pare un pic trasă de păr, dar apare Jonathan Davis :D Şi muzica este făcută de Jonathan Davis :D

Am citit, ne-am delectat :

Ultima carte pe care am citit-o este Macbeth, dar eu vă recomand „The Black Cat” de Edgar Allan Poe. Pentru unii poate o să li se pară cam înfricoşătoare (sau chiar foarte), dar eu o ador. E o povestire mică, cum ne-am obişnuit la el :P

Hrana pentru mouse :

www.eventful.com este un loc în care poţi vota formaţia favorită să vină în oraşul tău, iar cu un număr considerabil de voturi, poate că o să se întâmple...

~Drax

Am ascultat, m-a incantat:

Audioslave - Out of Exile

Am vazut si mi-a placut :

Hunting Party

Am citit, m-am delectat:

Ion Luca Caragiale treci peste bubico si citeste toata opera atunci o sa realizezi ce geniu a fost

Hrana pentru mouse:

www.softpedia.com - muulte chestii

~TheScientist:

Am ascultat, mi-a placut:

Natalie Imbruglia – Torn –Heh cine nu a auzit de melodia asta? Mai veche ce-i drept, dar hey, bringing back good old memories, right? Mie cel putin mi-a adus.

Am vizionat m-a impresionat:

Charlie Wilson’s War – productie 2008: cu Julia Roberts si Tom Hanks. Un film care te lasa fara cuvinte. Niciun film nu a reusit sa puna in prim plan, atat de bine, o problema a unui razboi existent. Regizat de Tom Hanks.

Am citit, m-am delectat:

„Initiatul” – Katherine Kurtz & Deborah T. Harri – „Sir Adam Sinclair, mai mult decat un doctor, mai mult decat un detectiv... un INITIAT prin venele caruia curge sange de templier. Misiunea sa este sa protejeze Lumina impotriva celor rataciti pe Calea intunericului."Anumite adevaruri pur si simplu exista! Iar adevarul ultim asupra templierilor [...] e ca toti cavalerii Templului din Ierusalim au urmat singurul drum al devotamentului fata de Pamantul Sfant si au pastrat adevarurile secrete. Multi au preferat sa arda pe rug decat sa tradeze ceea ce Ordinul considera a fi sacru. Iar un rege al Frantei, din secolul al XIV-lea, care hotarase sa distruga Ordinul, sperand sa puna stapanire pe bogatiile lui legendare, nu avea sa afle niciodata ca incomensurabila bogatie a templierilor nu consta in aur, ci in cunoastere..."
"Personaje fascinante intr-o lume fabuloasa, amenintata de fortele intunericului."( New York Times)

Hrana pentru mouse:

http://www.questionablecontent.net – un comic pe gustul tuturor

~PunKaSS

Carte: Nu toata iarba e la fel –Alain Gavrilutiu

Autor roman. Uite un pasaj din carte, poate cine stie, e pe gustul tau:

http://atelier.liternet.ro/articol/3217/Alain-Gavrilutiu/Nu-toata-iarba-e-la-fel.html

Film: Labyrinth (1986) . O minunatie de film, cu Bowie si Jennifer Connelly la 15 ani. (Requiem for a Dream). J

Melodie: David Bowie—Starman si Ah! You pretty things. Ahh, am ce am cu David Bowie saptamaile astea, nu ma mai satur :P Cred ca e de la film.

Net: www.asofterworld.com Blissful funny randomness. Webcomic. ^.^