Martisorul - Simbolul Primaverii

Îmi aduc aminte cu drag de zilele copilãriei, mai ales atunci când se apropia timpul Mãrţişoarelor şi mama mi le pregãtea pentru a le face cadou colegelor şi învãţãtoarei. Îmi scria numele pe spatele Mãrţişorului şi de asemenea o urare cât mai sofisticatã.

Dar am crescut, timpul a trecut, m-am maturizat şi acum mi le pot scrie chiar eu, chiar dacã nu dãruiesc foarte multe. În general, cele mai bune prietene ale mele şi oamenii în care am încredere primesc aceastã “micã” atenţie.

Aceastã sãrbãtoare dateazã din cele mai vechi timpuri, la originea ei stând o monedã din aur sau din argint, legatã cu o sfoarã împletitã din douã fire, unul roşu şi altul alb sau chiar roşu şi negru, simbolizând lupta vieţii asupra morţii. De cele mai multe ori aceasta era purtatã de femei şi copii, deoarece credeau în puterea magicã de a vindeca şi de a aduce noroc şi fericire.

Sãpãturile arheologice au scos la ivealã multe obiecte care pot fi considerate mãrţişoare, având o vechime de mii de ani. Poporul roman sãrbãtorea aceastã datinã ce avea loc în prima zi a lunii Martie, lunã ce purta numele zeului Marte, protector al naturii.

La daci, echivalentul lui Marte era zeul Marsyas Silen, inventatorului fluierului. Renaşterea naturii era închinatã şi consacratã acestuia.

Şnurul are şi el o mare semnificaţie. Legenda spune cã firul alb simbolizeazã bãrbatul, înţelepciunea lui sau chiar ghiocelul, floarea primãverii, iar cel roşu semnificã viaţa, femeia, dragostea pentru tot ceea ce este frumos, curajul. Prin împletirea celor douã fire se înţelege schimbul de forţe dintre cele douã sexe ce dau naştere unei noi vieţi.

În Moldova şi Bucovina, fetele tinere purtau mãrţişorul timp de douãsprezece zile la gât, urmând sã fie prinse în pãr pânã la sosirea berzelor sau pânã ce primul pom înflorea.

Se spune cã demult, Soarele obişnuia sã coboare pe Pãmânt, luând întruchiparea unui bãrbat chipeş, pentru a participa la horile satului. Dar, într-o zi, un dragon l-a urmãrit şi l-a rãpit, ducându-l în castelul sãu.

Lumea era foarte tristã, natura parcã murise, iar copiii nu se mai jucau, nu mai râdeau. Melancolia şi pesimismul stãpâneau întreg ţinutul. Dar un tânãr curajos a decis sã alunge rãul de pe pãmânt şi sã readucã la viatã natura. Asa cã, ajutat de mulţi localnici ai satului, eroul nostru a cãlãtorit timp de trei anotimpuri : vara, toamna şi iarna pentru a putea salva Astrul Zilei. La sfârşitul iernii, protagonistul a gãsit castelul dragonului şi beciul unde era ascuns Soarele şi astfel lupta începe. Rãnit şi lipsit de puteri, el elibereazã Soarele, redând fericirea tuturor, dar flãcãul nu a mai apucat sã vadã primãvara. În timp ce zãpada se topea, sângele sãu cãdea, iar ghioceii rãsãreau. A murit cu inima împãcatã deoarece ajutase la sãvârşirea binelui pe Pãmânt.

De atunci, oamenii împletesc cele douã fire şi le oferã fetelor pe care le iubesc sau persoanelor dragi.

Mãrţişorul rãmâne o zi specialã din viaţa mea şi probabil şi din a voastrã deoarece râmân cu multe lucruri plãcute şi peste ani şi ani, când voi fi o "babã" le voi revedea şi-mi voi aduce aminte de ele, reîmprospãtând o paginã din tinereţea mea…. ( =)))))))))))….).

Vã doresc un gând senin de primãvarã şi multe mãrţişoare…..La mulţi ani !!!! de ziua Femeii……